Dizertatia de fata isi propune sa prezinte o alternativa la cele doua interpretari privitoare la existenta si impactul Reformei asupra poporului roman: interpretarea Bisericii Unite, conform careia daca Biserica Romano-Catolica nu s-ar fi opus Reformei in 1700, romanii ar fi devenit reformati si mutatis mutandis parte a natiunii maghiare, si interpretarea Bisericii Ortodoxe, care afirma ca Reforma nu a avut nici un impact asupra romanilor, intrucat acestia au ramas loiali Ortodoxiei, credinta lor stramoseasca. Consideram ca dupa secolul al XVII-lea s-a auzit prea putin de existenta unor biserici reformate romane. Cu toate acestea in secolele al XVI-lea si al XVII-lea Reforma a contribuit semnificativ la dezvoltarea natiunii noastre prin dinamizarea folosirii limbii romane in Biserica, prin infiintarea unor scoli ce au devenit adevarate centre culturale si lingvistice, prin trezirea constiintei romanilor privind romanitatea lor si originea latina a limbii pe care o vorbesc si intrucat a obligat Biserica Ortodoxa sa dea un raspuns teologic la nevoile oamenilor.
In concluzie, lucrarea pledeaza pentru recunoasterea trecutului si a prezentului romanilor de confesiune protestanta si neoprotestanta care si-au adus contributia specifica la dezvoltarea natiunii si poporului nostru.
Cuprins:
Introducere O scurtă privire de ansamblu asupra raporturilor dintre reformatori şi Biserica Ortodoxă de Răsărit în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea Mişcările reformatoare din Transilvania, Moldova şi Å¢ara Românească Reforma: promovarea sau împiedicarea dezvoltării etnice Cadrul general al Sinoadelor de la Iaşi şi afirmaţiile lor împotriva Reformei Înăuntrul sau în afara Bisericii? Doctrina eclesiologică la Calvin, Movilă şi Varlaam Reforma şi formarea naţiunii române Concluzii
Reviews
There are no reviews yet.