Această lucrare argumentează pentru faptul că apostolul Pavel foloseşte limbajul morţii în textul din Romani 6 pentru a comunica două lucruri: groaza şi speranţa. Ideea groazei este sugerată de contextul răstignirii. Pavel îşi bazează propria explicaţie a „morţii faţă de păcat” a celor credincioşi pe evenimentul morţii lui Cristos ca împăratul davidic, care a ieşit biruitor asupra păcatului şi morţii prin înviere (Romani 6:9-10).
Pavel arată că cei credincioşi sunt întrepătrunşi cu ceea ce a fost proclamat despre moartea şi învierea lui Cristos (Romani 6:5). Aceste două elemente îi permit lui Pavel să vorbească despre faptul că eliberarea trupului de sub puterea păcatului (Romani 6:6) este un rezultat al „răstignirii” în sensul că „răstignirea”, ca şi „condamnare/pedeapsă” a vieţii din trecut trăită în veacul inaugurat de păcatul lui Adam („omul nostru vechi”), este o acţiune atât de plină de groază încât cei credincioşi trebuie să stea departe de păcat deoarece păcatul este cel care duce la o astfel de pedeapsă.
Ideea speranţei este susţinută în contextul „îngropării”. „Îngroparea împreună cu Cristos” a celor credincioşi arată spre faptul că aceştia sunt parte a aceleiaşi familii cu Cristos. Această „îngropare” este realizată printr-o lucrare copleşitoare a lui Dumnezeu prin care El îi îndreaptă pe oameni spre moartea lui Cristos. Această lucrare a lui Dumnezeu este simbolizată, sub aspectul „copleşirii”, în actul botezului (Romani 6:3, 4). De asemenea, faptul „îngropării împreună cu” Cristos le face parte credincioşilor şi de noutatea vieţii, împreună cu Cristos (Romani 6:4, 8). Cuprins
Mulţumiri Abrevieri
Către o citire contextuală a limbajului metaforic al morţii în Romani 6:1-11 Consideraţii metodologice: înţelegerea metaforei Limbajul „morţii”: vehicolul metaforei pauline în Romani 6:1-11 Calificatorii metaforei morţii din Romani 6:1-11 „Am murit faţă de păcat”: interpretarea limbajului metaforic al morţii în Romani 6:1-11
Recenzii
Nu există recenzii până acum.