Sa fie o dupa amiaza calda de toamna tarzie. Cu linistea dormind in aerul pur lumina sa curga ca miere-aurie pe vechii uluci din gardu batran prin crengile cu astazi mai goale de frunzele date in aur regal. Suspinul de vant tamaios sa staruie-n dealuri domoale suav, dureros si fara egal pe harfele arse de bruma. Sa-mi cant in suflet uitarea un cantec de mult cunoscut. Mai vie sa-mi fie chemarea Spre zborul ce-mi creste in aripi tacut de dor sa se-aprinda faclii aurii in gutui sa arda mocnita racoarea in mere. Sa fiu cu ai mei la ultima strangere-a mainii si-n ochii mamei sa-mi vad privirea curata-n oglinda fantanii.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.