1, 2 Tesaloniceni

John Stott ne invita sa descoperim in paginile epistolelor catre tesaloniceni o intreita comoara: inima unui Pavel autentic, nu doar a unui apostol in exercitiul functiunii, ci a omului care simte, reverbereaza emotional, se implica, ii pasa, sufera, se apara si convinge. Astfel, gasim nu doar invataturi de urmat, ci si un model pastoral real, care poate inspira si imbarbata pe orice slujitor al bisericii. Apoi, gasim o biserica locala, cu framantarile si problemele ei. O biserica nascuta prin Evanghelie si chemata sa raspandeasca Evanghelia. O biserica alea carei probleme se rezolva prin intoarcerea la adevarurile Evangheliei si aplicarea lor tocmai in domeniile-problema. Si in fine, dar nu in ultimul rand, o biserica in asteptare intentsa, fara a avea insa voie sa cada in expectativa. O biserica in timp si spatiu, dar totodata ancorata intr-un context teologic si escatologic. O biserica ale carei probleme specifice, "provinciale", isi gasesc rezolvarea in perspectiva universala a asteptarii Hristosului inviat si a evenimentelor din calendarul escatologic divin.