Ezechiel

Comentariu explicativ asupra cărții Ezechiel, din Vechiul Testament Ezechiel este unul dintre cei patru mari profeți ai Vechiului Testament. Deportat în Bbailon în anul 597 î.Hr., Duhul Domnului îl Întâlnește lângă râul Chebar și-i încredințează una din cele mai grele misiuni: aceea de a etala dreptatea și îndurarea lui Dumnezeu în mijlocul unui popor cu inima împietrită. Fiind chemat, pe de o parte, să demaște nelegiuirea și să anunțe pedeapsa, Dumnezeu îi face fruntea de cremene, și-i umple inima de o mânie sfântă. Însă, pentru a-l împiedica să tune și să fulgere împotriva celor cu inimile împietrite și cu duhul răzvrătit, Domnul îi leagă lui Ezechiel limba de cerul gurii și-l obligă astfel să pună în scenă o serie de acte profetice ciudate. Limba îi este dezlegată doar pentru a comunica mesajul lui Dumnezeu. Pe de altă parte însă, în a doua parte a cărții, Dumnezeu își dezvăluie și îndurarea și planurile LUi de viitor și își cheamă poporul la pocăință: "Spune-le: ‘Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?" (Ezec. 33:11) Doar pocăința urma să-i facă să se bucure de binecuvântările restaurării naționale, ale Noului Legământ și de prezența Împăratului davidic promis de Dumnezeu și așteptat de întregul Israel.