Stanca mantuirii mele

Stânca mântuirii mele! M-ai cioplit, născut din Tine, Mi-ai pus gând de zbor spre stele Stând pe promisiuni divine. Stânca veacurilor, sfântă! Curg din Tine vii izvoare... Râul vieții se avântă Curge pentru fiecare. Tu ești viața, adăpostul, Mană, untdelemn și miere Doar prin Tine-și are rostul Lupta, truda-n priveghere. Tu-mi deprinzi mâinile-n luptă, Degetele-n bătălie, Când adânc în mine se luptă Sinele cu dibăcie. Crud lovesc în Tine valuri, Din adânc se-aruncă-n șiruri... Da-n zadar! se sparg de maluri Tu stai neclintit, de-a pururi! Mi-am zidit cu zel vecia Pe-a Ta stâncă salvatoare. Urle marea și urgia, Tu ești Stânca mea cea tare! - din poezia Stânca mântuirii mele Simion Buzduga – slujitor, compozitor, poet – este licenţiat atât în muzică, cât și în teologie. În prezent este profesor de religie și muzică bisericească. A publicat antologia de cântări „Cântaţi lui Dumnezeu”, volumul de poezii Crinii noului pământ și lucrarea Închinarea și lauda, în acord cu Sfânta Scriptură. A obţinut locul întâi – premiul „Logos 2016” – pentru poezie clasică în cadrul concursului de poezie cu tema „Sensul Vieţii”. SOLI DEO GLORIA!