Daniel

Traim in aceste zile o senzatie crescanda de neputinta in fata istoriei care se scrie cu vietile noastre. Vedem imperii destramandu-se, razboaie civile, regrupari politice, formari de uniuni economice si monetare. Ce sansa are individul, omul de rand, sa influenteze in vreun fel mersul evenimentelor? Nici macar votul sau, intr-o tara democratica, nu mai pare sa insemne asa de mult ca altadata. Nu este omul victima celor puternici, care doar se folosesc de el si iau decizii mult peste capul lui?

Cartea Daniel vine sa risipeasca astfel de temeri, proclamand un extraordinar adevar: „Cel Preainalt stapaneste peste imparatia oamenilor, [...] o da cui ii place, si inalta pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!” Ea ne arata cum niste indivizi adusi ca robi in Babilon pot – fara sa recurga la jocuri politice, la grupuri de lobby sau la aritmetica voturilor – influenta istoria si reusesc sa proclame stapanirea Dumnezeului lor intr-o lume ce se complace intr-o auto-proslavire idolatra. Mai mult, prin profetiile din partea a doua, Daniel ne avertizeaza ca, desi istoria va cunoaste un curs descendent, chemarea oamenilor lui Dumnezeu ramane aceeasi: de a-L face cunoscut pe Domnul lor prin ascultare, credinciosie si renuntarea la orice compromis.

In fata marturiei vietii lui Daniel, cine ar mai indrazni sa spuna ca tu, cel care ai ales sa te alipesti de Domnul, ca Daniel, oricine ai fi, esti prea neinsemnat pentru a influenta spre viata realitatea in care traiesti?