Şi noi putem să fim absorbiţi de alte preocupări și să uităm să dăm atenţie problemelor care apar în viața copiilor noștri. Pe măsură ce ei cresc, noi avem oportunitatea incomparabilă de a‑i
ajuta să navigheze prin lume, să discearnă între sănătos și nesănătos și să analizeze numeroasele mesaje pe care le primesc: la școală, la biserică, acasă.
• Învață copiii noștri că sunt iubiți în mod incredibil de Dumnezeu şi făcuţi după chipul Lui?
• Ce mesaje le oferă rețelele de socializare copiilor noștri?
• Care este un indicator util pentru a hotăr. c.nd un copil poate avea lumea la picioarele lui într‑un smartphone?
• Ce filme și emisiuni TV susțin roada Duhului — „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor“ (Galateni 5:22‑23)?
• Care mass‑media se luptă cu binele și răul și înfăţişează binele ca o calitate admirabilă?
Experimentează copiii noștri harul și dragostea la școală? Oferă și acceptă ei iertare pe terenul de joacă? Ce învață copiii noștri prin felul în care ne certăm acasă? Am un prieten care spune că nu‑și amintește ca părinții lui să se fi certat vreodată. Când se certau, ei mergeau în spatele ușilor închise. Fără voci ridicate. La celălalt capăt al spectrului sunt părinții care intră în meciuri de strigăte în timp ce copiii lor devin spectatori (și poate chiar țin scorul). Undeva între cele două extreme este un mediu fericit – un loc unde părinții își dezvăluie divergenţele cu respect și demnitate.
