Viata impreuna. Psalmii

„Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!” (Ps. 133:1). În cele ce urmează vrem să urmărim câteva îndemnuri şi rânduieli pe care ni le dă Scriptura cu referire la viaţa în comun guvernată de Cuvânt.[…] Faptul că cei credincioşi pot trăi aici în părtăşie vizibilă cu alți creştini este doar o anticipare milostivă a lucrurilor de pe urmă în intervalul de timp dintre moartea lui Hristos şi judecata viitoare. Este harul lui Dumnezeu că o comunitate se poate aduna în mod vizibil în această lume în jurul Cuvântului şi sacramentului. Nu toţi creştinii au însă parte de acest har. Cei întemniţaţi, cei bolnavi, cei singuri şi risipiţi, cei care propovăduiesc Evanghelia în ţări păgâne sunt singuri. Ei știu că părtăşia vizibilă este un har. Ei se roagă folosind cuvintele psalmistului: „Mi-aduc aminte, şi-mi vărs tot focul inimii în mine, când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime, şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire ale unei mulţimi în sărbătoare” (Ps. 42:4)

Dietrich Bonhoeffer, 1938



Viața împreună s-a născut într-un context tulbure – cea mai mare parte a pastorilor Bisericii Mărturisitoare au depus jurământul față de Hitler, gândit de către conducerea oficială a Bisericii ca dar de ziua de naștere a Führerului; în propria familie erau tensiuni, sora lui fuge cu familia în Elveția, cumnatul său este implicat în organizarea unui puci împotriva regimului; țara era secătuită de război, iar populația, terorizată de Gestapo și SS. În 1935-1937, Bonhoeffer predase și trăise la seminarul Finkenwalde, un seminar subteran al Bisericii Mărturisitoare în care pastorii pregătiți pentru slujirea viitoare experimentau practic „viața împreună“. După ce multă vreme refuzase să scrie despre experiența vieții împreună acolo, Bonhoeffer scrie această carte, în mod paradoxal, tocmai ca urmare a închiderii seminarului de către Gestapo.

Născută dintr-un efort concentrat și scrisă în numai patru săptămâni, cartea este o comoară prin profunzimea gândurilor pe care le conține și amintește de îndemnurile practice din epistolele Apostolului Pavel. Îmbinând analiza biblică, spiritul practic, înțelegerea dimensiunii socio-psihologice și trăsăturile pietiste, Bonhoeffer evită totuși orice entuziasm facil și revine mereu la centralitatea credinței, a Cuvântului, pentru că în jurul acestuia ne adunăm și acesta ne adună laolaltă, precum și la devotamentul pe care Hristos îl așteaptă de la noi, care, în comunitate, se traduce în slujirea practică a fraților.

Ediția de față include și mica lucrare a lui Bonhoeffer despre Psalmi, în care vede o carte de rugăciuni a Bisericii. Ea se leagă în mod natural de Viața împreună, în care autorul face frecvente trimiteri la importanța psalmilor pentru închinarea comunității și a individului.

Totodată, volumul conține o prefață și o postfață scrise de doi editori germani, Gerhard Ludwig Müller și Albrecht Schönherr, care, explicând mai detaliat contextul istoric al celor două lucrări și primirea de care s-au bucurat (inclusiv unele excese la care au dat naștere), ajută mult la o mai bună înțelegere a mesajului intenționat de Bonhoeffer. Ediția germană folosită se bazează pe ultimele versiuni autorizate de Bonhoeffer şi conține, de asemenea, note explicative și referințe pentru citate, fără a interfera cu fluenţa textului. Cititorul va descoperi, probabil, că lectura cărţii de faţă, pe cât de captivantă şi plăcută, va fi, în fapt, una dintre cele mai provocatoare pentru propria trăire creştină.