Unelte apologetice in vederea confruntarii cu lumea postmoderna

Astăzi mai mult ca oricând suntem asaltaţi de negarea existenţei adevărului absolut care conduce la a relativiza totul, inclusiv normele umane esenţiale de moralitate. Căci, aşa cum afirmă un gânditor anonim, „umanitatea fără divinitate devine bestialitate". Iar această criză morală, auto-distructivă, prin care trece în prezent „umanitatea dezumanizată", impune o întoarcere urgentă la adevăr şi la absoluturi; şi aceasta până nu e prea târziu. Prin urmare, tinerii creştini trebuie înrădăcinaţi în adevăr, pentru a nu deraia, şi instruiţi să proclame adevărul, pentru ca adevărul Evangheliei să triumfe.
Totodată, pledoaria pentru credinţa creştină, credinţă care pretinde a fi exactă şi adevărată, trebuie făcută cu siguranţă, îndrăzneală şi optimism, fără cea mai mică îndoială sau ambiguitate. Căci prin ea noi prezentăm scepticilor un Dumnezeu unic, personal, moral, infinit, perfect în toate atributele şi prerogativele Sale. Acesta este Dumnezeul care a creat Universul (macrocosmosul) şi omul (microcosmos), şi care a pus în om instinctul religios şi tânjirea după relaţia cu El.
Indiferent cât de sofisticat se crede omul modern, încă are în el acea sete ancestrală după divin. De aici şi curajul de a iniţia dialoguri pe teme religioase cu non-religioşii vremii.