Triumful vieții - poezii

Pomul bun

„Nu este niciun pom bun care să facă rod rău, şi nici un pom rău care să facă rod bun” (Luca 7:43).

Îmi cântă roua-n frunze de cu zori

Åži mă răsfaţă soarele amiezii,

Amurgul mă îmbracă în culori

Iar noaptea-mi pune-n ram privighetori

Să cânt cu ele-n marginea livezii.

Am trunchiul viguros, bine fixat

De rădăcini adânci, către izvoare,

Coroana mea este smarald curat

Cu verdele-i de soare sărutat,

Dar rodul, rodul cum e, Grădinare?

Pot să hrănesc drumeţul ostenit

Cu roadele din ramuri, rumenite?

Sunt dulci? Sunt hrănitoare? De dorit?

Åži rostul pentru care-am fost sădit

Mi-l împlinesc cu cele oferite?

Sunt întrebări la care mă-nfior

Åži îmi zbârleşte scoarţa echivocul

Åžtiind că numai pomul roditor

Are speranţă pentru viitor,

Pe celălalt îmbrăţişându-l … focul.

De-aceea cu evlavie mă-nchin

Cu trunchiul la pământ, şi-n rugăciune

Eu Te implor, o, Grădinar divin,

Pune în trunchiul meu de sevă plin

Altoi de dragoste şi fapte bune.

Să-mi plec cu dragoste spre trecător

Crengile verzi cu rod râzând în soare,

Nu doar frumos, ci bun şi hrănitor,

Åži în zăduful zilei fără nor

Să îi ofer o oază de răcoare.

Atunci voi şti că nu-s doar un copac,

Decor ivit pe verdele câmpiei,

Ci pomul bun prin tot ceea ce fac,

Sunt pomul Grădinarului pe plac

Sădit pentru Grădina veşniciei.