Sa-L cunoastem pe Dumnezeu

Cunoaşterea lui Dumnezeu are o importanţă crucială pentru vieţile noastre. Aşa cum ar fi o cruzime să-l duci cu avionul pe un băştinaş din Amazon la Londra, să-l abandonezi fără nici o explicaţie în Trafalgar Square, el necunoscând Anglia sau limba engleză şi neputându-se descurca, tot la fel de cruzi am fi cu noi înşine dacă am încerca să trăim în lumea aceasta fără să cunoaştem nimic despre Dumnezeul care o conduce şi căruia Îi aparţine. Lumea devine un loc plin de durere, fără sens, straniu, iar viaţa are în ea ceva neplăcut şi decepţionant pentru cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Desconsideră studiul lui Dumnezeu şi vei fi condamnat să bâjbâi şi să te poticneşti, umblând prin viaţă legat la ochi, fără simţ de orientare şi fără înţelegerea lucrurilor ce te înconjoară. În felul acesta îţi iroseşti viaţa şi îţi pierzi sufletul. […]

Care sunt temele ce ne vor preocupa? Vom aborda Dumnezeirea lui Dumnezeu, calităţile Dumnezeirii care-L deosebesc pe Dumnezeu de om şi marchează diferenţa şi distanţa dintre Creator şi făpturile Sale: calităţi ca existenţa Lui în Sine, infinitatea, veşnicia şi imuabilitatea Lui. Ne vom ocupa apoi de acele calităţi care ţin de puterea lui Dumnezeu: omnipotenţa, omniscienţa şi omniprezenţa Sa. Ne vom opri la perfecţiunea lui Dumnezeu, aspectele caracterului Său moral care se manifestă în cuvintele şi acţiunile Lui – sfinţenia, dragostea şi mila, adevărul, credincioşia, bunătatea, răbdarea şi dreptatea. Va trebui să observăm ce Îi place, ce Îl ofensează, ce-I trezeşte mânia şi ce-I aduce mulţumire şi bucurie. […]

Scopul studiului nostru despre Dumnezeire trebuie să fie o cunoaştere mai bună a lui Dumnezeu Însuşi. Grija noastră trebuie să fie lărgirea cunoştinţelor, nu doar cu doctrina atributelor lui Dumnezeu, ci cu Dumnezeul cel Viu care are aceste atribute. După cum El este tema studiului nostru şi Cel ce ne ajută să-l ducem la capăt, tot astfel El trebuie să fie şi scopul final al studiului.