Rasunetul secerisului

J. Nathan Corbitt este muzicolog şi strateg în arta comunicării (o persoană responsabilă de a găsi cele mai bune metode de comunicare, pentru ca mesajul intenţionat de emiţător să ajungă în condiţii optime şi să fie recepţionat ca atare de receptor), şi-a obţinut doctoratul în arte muzicale la Seminarul Teologic Baptist de Sud.

Printre studiile sale post-doctorale se inclus: lingvistica, antropologia, rolul autorităţii în viaţa individului şi a colectivităţii, respectiv studii de cercetare în domeniul comunicării transculturale.

Dr. Corbitt a slujit atât ca muzicolog, cât şi ca strateg în comunicare transculturală în Africa de Sud şi de Est între anii 1982 şi 1992. Acolo a fost implicat în mai multe misiuni şi a condus un centru multinaţional de media. Între anii 1994-2000 a fost şeful departamentului de arte ale comunicării din cadrul Universităţii de est din Pennsylvania. În anul 2000 a fost cofondator al organizaţiei non-profit BuildaBridge International, o organizaţie de educare transculturală prin intermediul artelor, angajată să folosească artele în diverse domenii, de la educaţie la sănătate şi la armonia în relaţiile sociale, având ca public ţintă în principal comunităţile vulnerabile din mediile urbane.

Dr. Corbitt este autorul lucrării Răsunetul secerişului, o carte în care experienţa transculturală a autorului îşi spune cuvântul. Dr. Corbitt abordează în lucrarea aceasta tema muzicii sau altfel spus spinul bisericilor evanghelice. Cartea ne lansează provocarea de a vedea muzica din diferite puncte de vedere şi prin diferite “perechi de ochi”. Adică pe lângă trasarea unor caracteristici generale în ce priveşte genurile muzicale, dr. Nathan Corbitt ne transportă oarecum în varii contexte geografice şi sociale pentru a vedea rolul şi impactul muzicii asupra celor care o cântă sau o ascultă. Muzica desfăşoară o misiune holistică, afirmă autorul Nathan Corbitt, ea are rol de preot, de profet, de vestitor, de vindecător, de învăţător şi chiar de predicator. Se subliniază un lucru esenţial în ce priveşte muzica, şi anume faptul că ea este strâns legată de poporul şi cultura din care izvorăşte, pentru că prin ea oamenii dau glas trăirilor, aspiraţiilor, bucuriilor şi tristeţilor lor. În contextul bisericesc muzica are o mare pondere, iar autorul ne atrage atenţia şi ne ajută să descoperim că fiecare creştin are un mandat “levitic”. În prefaţa cărţii Răsunetul secerişului, Nathan Corbitt spune: “Chemarea creştinului este să îngrijească de această grădină muzicală a Împărăţiei aşa cum ar face Tatăl ceresc, căruia Îi pasă la fel de mult de inimile oamenilor, cum Îi pasă şi de trupurile în care acestea sălăşluiesc şi care locuiesc în pieţele şi pe străzile cetăţii.”

Răsunetul secerişului îndepărtează marama prejudecăţilor de pe faţa cititorului şi îl ajută să vadă mai clar puterea pe care o are muzica în viaţa individului. De asemenea ne conştientizează de marea răspundere a muzicantului atât faţă de auditoriul vizibil, cât şi faţă de cel invizibil, respectiv de răspunderea fiecărui ascultător faţă de interpreţi şi faţă de ceilalţi participanţi la evenimentul muzical. Dar poate cel mai mare atuu al cărţii acesteia este faptul că oferă răspuns unei întrebări ce frământă de multă vreme mintea noastră a creştinilor şi anume: “Având în vedere că muzica este omniprezentă şi că o întâlnim sub multe forme, oare muzica celor care se numesc creştini are ceva diferit, unic, ba poate chiar sfânt? Are ea ceva aparte? Cum putem şti care este cea mai bună muzică creştină?”

Putem spune că lucrarea Răsunetul secerişului semnată de Nathan Corbitt nu se adresează exclusiv celor implicaţi în lucrarea muzicală, ci ea ne are în vedere pe oricare dintre noi, care participăm în mod activ la viaţa comunităţilor din care facem parte, fie că suntem sau nu conştienţi de acest fapt. Muzicienii de toate vârstele şi genurile muzicale, de la tinerii care sunt implicaţi la nivel micro, în bisericile din care fac parte sau în diferite alte formaţii muzicale, până la muzicienii consacraţi, vor găsi în volumul de faţă o unealtă minunată de lucru, îşi vor putea formula mult mai bine programele muzicale intenţionate şi evident îşi vor putea verifica mult mai uşor motivaţiile personale în ce priveşte implicarea lor în viaţa muzicală. De asemenea, ascultătorii găsesc răspunsuri legat de aşteptările pe care le au de la cei aflaţi pe scenă, respectiv află care le sunt propriile responsabilităţi ca muzica să-şi poată atinge cu adevărat scopul ei nativ.