Rămânerea în Dumnezeu

Când Domnul Isus a vorbit despre rămânerea în Dumnezeu, El a pus responsabilitatea acestui lucru pe umerii noștri, pentru că a spus: „Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi.” Nu a spus: „Eu rămân în voi și voi rămâneți în Mine.” Ordinea cuvintelor lui Isus este foarte importantă aici. El a stabilit clar ordinea în felul următor: „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele”, indicând faptul că noi nu putem fi mlădițe decât dacă El este Vița; pentru că El este Vița, noi suntem mlădițele. Aceasta este ordinea și acesta este adevărul. Dar când avem de-a face cu experiența, ordinea este inversă: mai întâi, „rămâneți în Mine” – voi trebuie să faceți din Mine casa voastră, iar apoi Eu voi face din voi casa Mea. Vedem deci că responsabilitatea este pe umerii noștri. Așadar, când este vorba despre adevărul lui Dumnezeu, Dumnezeu este Acela care-Și asumă întreaga responsabilitate; dar în domeniul experienței, noi înșine suntem responsabili. Problema noastră apare atunci când nu înțelegem deosebirea.