Predicarea penticostala

 

 

Ray H. Hughes este un reprezentant important al miscarii penticostale mondiale. De mai bine de o jumatate de secol, el slujeste in functii cheie ale miscarii penticostale si propovaduieste Cuvantul lui Dumnezeu cu inflacarare, zel, daruire si o ungere care motiveaza si propulseaza pe orice ascultator.

Primul fragment pe care l-am citit din lucrarea “Predicarea penticostală”, de dr. Ray H. Hughes, a fost următorul: “Predicarea penticostală este atât de unică prin natura sa şi atât de angrenantă prin puterea sa încât nici un alt cuvânt nu i se potriveşte mai bine decât “supranatural”. Predicarea penticostală de astăzi are aceeaşi putere şi autoritate pe care a avut-o şi în ziua Cincizecimii, acum aproape două mii de ani.” « (Cap. 9: UNICITATEA PREDICĂRII PENTICOSTALE, pagina 118; subl. ns.) Citind, prin răsfoire, doar aceste câteva rânduri din cartea în discuţie, am aşezat frumuşel publicaţia la o parte, pe birou, – mă aflam atunci la sediul din Oradea al organizaţiei responsabile pentru traducerea şi tipărirea acestei cărţi – şi, la plecarea mea din localitate, printre cele câteva noutăţi ale SC METANOIA SRL luate cu mine, nu se afla şi “Predicarea penticostală” de Ray Hughes. DE CE ACEASTA ?! Dintr-o anumită prejudecată, după cum veţi vedea, dar şi dintr-un anumit spirit de solidarizare cu cei sensibili la atitudinile exagerat de partizane în domeniul confesional. (Ştiu că termenul folosit pentru o astfel de atitudine este altul, dar nu am dorit să-l folosesc tocmai pe acesta !) Aşadar, nu mi-am făcut rost de carte de la bun început pentru că am considerat că sintagma « predicarea penticostală » - din titlul lucrării şi din fragmentul restrâns pe care-l citisem - ar fi fost uzitată în sensul restrictiv al «predicării penticostalilor », excluzându-se credincioşii de alte confesiuni ! Într-o asemenea accepţiune, afirmaţia dr. Ray H. Hughes mi se părea o exagerare plină de emfază şi nereală, cu care nu puteam fi de acord, nu puteam să o accept şi nici să o promovez. Pe dr. Hughes îl auzisem predicând de câteva ori în România, şi întotdeauna fusesem deosebit de impresionat de competenţa şi de ungerea divină cu care propovăduia. Aveam informaţii privind funcţiile spirituale de uriaşă responsabilitate pe care le deţinuse pe plan mondial, în mişcarea penticostală, dar, cunoscându-l pentru prima dată ca scriitor, prima mea impresie a fost că domnia-sa exagera punând prea mult accentul pe « penticostal » şi pe « penticostalism » !! În acest context, am fost deosebit de surprins când mi s-a propus, tocmai mie, să fac o scurtă prezentare a cărţii în discuţie. Obţinând şi lecturând cu atenţie « Predicarea penticostală » am înţeles că, deşi nu poate fi negată o anumită apologie adusă « penticostalismului », accentul cărţii nu este pus nicidecum pe o denominaţiune creştină, ci pe un mod de a fi şi de a lucra în Câmpul Evangheliei, pe secretul predicării Cuvântului în/prin puterea Duhului Sfânt, aşa cum au făcut-o primii creştini. Or, aceasta nu este şi nu trebuie să fie o preocupare şi un imperativ doar pentru penticostali, ci pentru toţi adevăraţii copii ai lui Dumnezeu. Am înţeles, citind cartea, că doar într-o astfel de accepţiune a penticostalismului, dr. Hughes a putut afirma: « În încheierea predicării sale penticostale, când Petru a fost întrebat de ascultători ce trebuiau să facă, a răspuns.... » (pag.120 ; subl. ns.) Aşadar, devenind suficient de liniştit din punctul de vedere al terminologiei utilizată de autor şi gustând fundamentele apostolice ale principiilor prezentate de dr. Ray H. Hughes, mi-am schimbat total prima impresie şi sunt în măsură a recomanda cartea de faţă, nu doar penticostalilor, ci tuturor lucrătorilor creştini. Aceasta pentru că « penticostali » sau « unşi cu/de Duhul sfânt » , în sensul biblic, sunt toţi creştinii adevăraţi, toţi aceia care poartă, în mod justificat, acest nume. Să ne reamintim că Hristos (Christos sau Cristos) înseamnă Unsul, iar adevăraţii urmaşi ai Unsului – « cristosienii » sau « cristianii » sunt şi trebuie să fie şi ei unşi, indiferent de apartenenţa lor confesională nominală, cu Duhul Sfânt. În consecinţă, cartea « Predicarea penticostală » este utilă tuturor creştinilor preocupaţi de a avea o propovăduire relevantă şi eficientă, inclusiv celor care au o rezervă, îndreptăţită, faţă de utilizarea excesivă a unor termeni care pot trezi nedumerire, temeri sau suspiciuni. Făcând efortul, uneori nu tocmai de neglijat, de a înlocui termenii « în litigiu » cu termenii corespunzători, strict biblici, pricina de poticnire s-a dus; şi cartea poate fi citită cu mari beneficii spirituale. Pentru a trezi dorinţa lecturării acestei cărţi de referinţă, prezentăm, în continuare, un scurt fragment motivator : «Predicarea este proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu de către oameni, pentru oameni, sub îndrumarea lui Dumnezeu. Este modalitatea intenţionată de Dumnezeu de transmitere a Cuvântului Său lumii pierdute... Predicarea este adevăr cu personalitate; ea poate fi cu predilecţie didactică (învaţă), poate aduce la credinţă (convinge de păcat) şi poate motiva (conduce la ascultare şi acţiune). Predicarea este adevăr în flăcări, este cu totul diferită de un discurs secular; prin ea se dezvăluie puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletului. Predicarea este esenţială, un ingredient absolut necesar bisericii; fără ea, poporul lui Dumnezeu va duce lipsă. Acolo unde există predicare adevărată, sistematică şi expozitivă, biserica va înflori. » Să cunoaştem, deci, şi să implementăm principiile prezentate în lucrarea PREDICAREA PENTICOSTALĂ DE RAY H. HUGHES şi vom culege înflorirea, maturizarea şi rodirea / rodnicia bisericilor noastre, dar şi a vieţii noastre personale! DUMNEZEU SĂ NE AJUTE ! Lecturare şi împliniri binecuvântate ! Pastor Iacob Berghianu