Poemele așteptării

Poezii - volumul 8 Și mă uit spre cer, Isuse, c-o îngrijorată frunte Cum Te-au tot privit pe Tine ucenicii pe un munte Când Te-ai înălțat spre slavă Tu, Păstorule de turmă, Iar ei rămâneau cu toții triști, privindu-Te din urmă. Doamne, pentru-a Ta venire eu mă rog și-Ţi sunt supus, Pentru că azi Duhul slavei o speranță-n piept mi-a pus. Lumea nu Te mai cunoaște, cum s-a întâmplat mereu, Dar eu Te iubesc, Isuse, că ești Salvatorul meu! Dacă Tu spre noi, o, Doamne, vei dori să întârzii Ca să-i mântui și pe alții, cei numiți „roade târzii”, Tu m-ajută-ntotdeauna să Te-ascult și să veghez Și-a mea inimă curată pentru Tine să-mi păstrez. (Din poezia Amin! Vino, Doamne Isuse!)