O patrie noua si un neam mare. Exegeza naratiunilor despre patriarhi.

O patrie noua si un neam mare este un manual pentru analiza textelor narative din Geneza, mai ales cele din capitolele 12–26, adica cele privitoare la biografia biblica a patriarhului Avraam. Cercetarea cartii Geneza, ce cunoaste o bogata istorie intinsa pe milenii, este trecuta in revista in primele doua capitole ale cartii. Cu o asemenea mostenire, este natural ca metoda prezentata aici sa fie una eclectica. In ea se regasesc: critica textuala, critica formei, critica literara – dintre metodele clasice –, analiza discursului si pragmatica – dintre cele de data mai recenta. Textele narative sunt analizate nu numai pentru a intelege dinamica relatiei dintre personaje si intriga actiunii in contextul istoric specific, ci si pentru a extrage principiile teologice si moralizatoare impartasite de personaje si de autorii textelor sacre.



Silviu Tatu este profesor universitar si pastor. Printre publicatiile sale cu interes pentru publicul larg se numara: Dumnezeu a vorbit in vechime prin profeti, Leul din Sion, Revendicarea mostenirii si Domnul imparateste. In calitate de specialist in limba ebraica si Vechiul Testament, a tradus si editat lucrari de specialitate si a lucrat in colective de traducere a Bibliei ebraice in limba romana si de revizuire a traducerii lui D. Cornilescu.


Istoria exegezei poate fi apreciata mai bine atunci cand sunt sesizate legaturile sale cu celelalte discipline, mai ales cu filosofia. Constatarea ca intre filosofie si retorica a existat o interactiune reciproca este mai mult decat naturala, din moment ce interpretarea textelor si coagularea unui sistem coerent de convingeri sunt etape absolut normale ale procesului intelectual de raportare a mintii la cunoastere. Drept urmare, s-au conturat cateva tendinte exegetice – studii de natura filologica, alegorica sau teologica – variind in complexitate in functie de nivelul tehnicilor seculare curente si de competenta autorilor in cauza. Fara a ridica pretentii de exhaustivitate, vom cauta sa ilustram dezvoltarea acestor tehnici, prin studiul unor cazuri concrete din perioada anterioara sec. al XVIII-lea, cand, odata cu aparitia criticii istorice, tehnicile exegetice se diversifica.