Noi avem un altar

Curentele populare de astăzi se îndreaptă într-o direcţie diametral opusă temelor centrale din Noul Testament. Această carte este scrisă pentru a inversa cursul, cel puţin în inimile şi minţile acelora care o vor citi. Ea proclamă faptul că altarul creştin de jertfe este Crucea Calvarului. Susţine că aici se găsesc toate principiile şi resursele trăirii vieţii creştine. Nu este doar locul unde păcătosul găseşte dragoste şi acceptare din partea lui Dumnezeu, ci deschide uşa unei noi căi de gândire şi motivaţie.

Fără nicio îndoială, absenţa predicării crucii din cea mai mare parte a creştinismului ne-a dus la acest nivel de jos în care ne aflăm acum. Nu puţini predicatori şi învăţători se ţin de un punct de vedere lumesc, nesfinţit, mânjit de societatea care îi înconjoară. Ei proclamă un mesaj dezechilibrat, accentuând doar partea pozitivă, garantând urmaşilor lor împlinirea visurilor lor de succes. Ei nu sunt în legătură cu cerul, ci sunt în legătură cu sistemul lumesc care, în curând, va ajunge la sfârşitul lui hotărât mai dinainte. Apostolul Pavel spune că ei sunt „vrăjmaşii ai crucii lui Hristos”.

Creştinii serioşi trebuie să citească această carte. Doar cei sinceri şi necompromişi vor primi beneficii din acest mesaj. Îi va expune adevărului, care nu este prezentat în mod obişnuit în secolul al XXI-lea, dar ei vor descoperi că este, fără nicio îndoială, punctul central al învăţăturii Noului Testament. Această carte este o încercare de a-i atrage pe mai mulţi oameni ai lui Dumnezeu într-o viaţă de dependenţă totală de El, adică de Persoana şi lucrarea Sa pe care a săvârşit-o într-un mod perfect în urmă cu 2000 de ani.

Cartea aceasta este despre credinţa în Fiul Lui care a fost numit Nazarinean, dispreţuit şi respins de oameni şi despre ceea ce a făcut El în slăbiciune pe o cruce aspră, inumană, folosită de romani pentru execuţia criminalilor. Noi avem un altar... Vom privi crucea din două poziţii diferite – prima, cea a substituirii şi apoi, cea a identificării. Substituirea se referă la ceea ce a făcut El pentru noi prin suferinţa şi moartea Sa. El a luat locul nostru. Identificarea înseamnă că noi trebuie să ne vedem murind cu El, iar efectele morţii Sale să lucreze în noi, astfel încât să aducă caracterul nostru în conformitate cu scopul lui Dumnezeu. Scopul Lui este să creeze o nouă rasă de fiinţe care să fie „asemenea chipului Fiului Său” (Rom. 8:29).