Lucrarea Duhului Sfânt în mântuirea sufletului omenesc

La o citire superficială a subtitlului prezentei lucrări, Locul biblic al primirii Duhului Sfânt şi al plinăţăţii Duhului în procesul mântuirii, cititorul pripit, care se va grăbi să tragă concluzii înainte de vreme, va fi gata să arunce cu pietre în autorul care se pare că, la fel ca și iudaizatorii din veacul apostolic, adaugă condiții suplimentare la credința în Hristos ca și condiție a mântuirii. Cititorul este îndemnat însă să-și înfrâneze astfel de porniri, să lase la o parte pietrele și să nu arunce cât colo nici cartea pe care o ține în mâini, cu regretul că a luat-o. De cele mai multe ori, aparențele înșală, iar concluziile pripite trase înainte de vreme sunt eronate.

Omul născut din nou poate avea toată bunăvoința de a-l învinge pe ispititorul și vrăjmașul sufletului său, adică pe diavol, însă în absența îmbrăcării lui cu putere de sus, adică a botezului și a umplerii lui cu Duhul Sfânt, el nu va reuși. În lupta spirituală nu ajunge bunăvoința, ci puterea este cea care are ultimul cuvânt, căci Împărăția lui Dumnezeu nu constă în bunăvoință, ci în putere, și anume în puterea lui Dumnezeu care se manifestă prin Duhul Sfânt.

Neprețuirea ungerii divine, respectiv a Duhului Sfânt al lui Dumnezeu și a lucrărilor Sale binecuvântate, urmată de lipsa însetării după Duhul și după darurile Sale nu este doar una dintre cauzele lipsei ungerii în viața personală, ci ea constituie o gravă jignire la adresa Dumnezeului care a pregătit ungerea, dar care Îi este astfel refuzată; această jignire nu va rămâne nepedepsită.