Închinarea și lauda în acord cu Sfânta Scriptură

Închinarea și lauda în acord cu Sfânta Scriptură este o carte scrisă cu multă pasiune pentru ceea ce ar trebui să însemne și azi adevărata închinare. Accentul cade pe „închinare” și „laudă”, nu invers, fapt care este bine argumentat biblic.

Pentru a-și suține demersul Simion Buzduga face o amplă analiză istorică și comparativă a adevăratei închinări și a falsei închinări. Adevărata închinare care vine din veșnicia lui Dumnezeu „umbrită mai apoi de primul păcat al conducătorului închinării, Lucifer, Marele Muzician, decăzut, expulzat mai apoi, din slăvi. Aşa a început războiul total al închinării” (Capitolul I).

Rând pe rând parcurge cu meticulozitate închinarea oamenilor lui Dumnezeu în diferite perioade biblice dar și apostazia închinării care a adus mari deservicii poporului Domnului atrâgând nu de puține ori mânia lui Dumnezeu (Capitolul II).

Pornind de la modelul desăvârșit în închinare, care fără îndoială este Domnul Isus Hristos, în capitolul III, este prezentată închinarea Hristocentrică și principiile care stau la baza acesteia. De asemenea nu este lipsită de relevanță și incursiunea istorică care se face privind închinarea la Templu și Sinagogă și în creștinismul timpuriu, precum și formele muzicale ale închinării: cântarea anfională, cântarea responsorială, cântarea congregațională și cântarea corală, cântările oamenilor lui Dumnezeu, Psalmii, forme și genuri muzicale care transced și care pot fi folosite și azi după tiparul biblic în închinare.

Evoluția istorică a muzicii religioase (Capitolul IV) reliefează succint drumul parcurs începând cu Biserica Primară și până azi, și compozitori care au fost atrași de subiecte religioase, și pentru unii, anumite lucrări au fost pietre de hotar în relația lor cu Dumnezeu – de pildă la compunerea corului „Aleluia” din Oratoriul Mesias de Hӓendel.

Contributia remarcabilă a acestei lucrări constă în curajul de a demasca planurile diavolului care s-a înfiltrat „pe furiș cu erezii nimicitoare” tocmai prin muzica care ar trebui să fie un mijloc de apropiere de Domnul și nu o modalitate de îndepărtare de la adevăratele valori Scripturale ale Închinării în Duh și Adevăr. Prea des se întâlnește chiar și în unele servicii divine „vedetismul, duhul de dezbinare, de rebeliune, de faimă, carcateristic muzicii babiloniene în închinarea falsă”. Este un adevărat război spiritual, așa cum remarca autorul, în capitolul VI.

Finalul cărții, și nu numai, propune o reformă a închinării și laudei bazată pe principiile Sfintelor Scripturi, aducând și unele mărturii ale unor oameni care au experimentat puterea Domnului prin cântarea inspirată de Duhul Sfânt.

Mulțumim Domnului pentru că El are și azi oameni care se pun la dispozitia Lui și așa cum fiecare reformă religioasă avea un tipar prestabilit care consta în renunțarea la închinarea păgână, sființirea și apoi slujirea, cred că Domnul vrea ca și prin această voce a unui străjer al Domnului, cei ce sunt chemați la acestă slujire prin laudă să se apropie de Domnul și să slujească după rânduielile Domnului și nu după standardele lumii.

Prof. dr. Emima Stan