La rascruce

Charles era la rascruce. Incotro avea sa mearga? Intunericul noptii reflecta starea inimii lui. In lumina lunii privea cele doua drumuri si asculta cantecul care rasuna in noapte: „Pe ce drum s-apuc?” intreba in noapte un glas. „Sunt doar un peregrin obosit, fara lumina ramas.” Sa se intoarca inapoi si sa sufere durerea relatiei distruse cu Viana sau sa porneasca pe drumul spre o viata plina de aventura si placere? Ca si Charles, stam si noi la rascruce in fiecare zi. Alegerile pe care le facem afecteaza in mod direct fericirea, viitorul si destinul nostru. Aceasta carte, prin valorile ei spirituale, la fel ca in anii trecuti, va continua sa fie o provocare pentru fiecare dintre noi. 
Brenda Sommers 
*** 
Influenta acestei carti va persista in inimile cititorilor inca mult timp dupa lectura. Lectiile invatate din ea ii vor ajuta sa se tina departe de stancile si prapastiile in care unele din personaje si-au sfaramat barca, sa-L ia pe Cristos la carma, sa faca alegeri corecte la fiecare rascruce din viata si sa intre in final triumfatori in portul mantuirii. 
*** 
Alegerea 
Intr-un colt al camerei slab luminata, ingropat intr-un fotoliu, statea Stephen Ludlow, un baietel orfan. Se odihnea cu capul in maini. Trecusera patru saptamani de la moartea tatalui sau. Era singur, obosit si flamand. Era tarziu, si el nu primise inca saracacioasa lui cina. - Baiete, va trebui sa te muti! Am inchiriat casa altcuiva. Ai stat deja cateva saptamani fara sa platesti chiria! Cuvintele acestea fusesera rostite de proprietarul fara inima, care intrase neinvitat prin usa deschisa. Sunetul aspru al vocii lui il sperie pe Stephen. Ridica capul si il privi infricosat. Cand omul vazu expresia demna de mila de pe fata baietelului, adauga cu o voce putin mai blanda: - In orice caz, nu ar trebui sa stai singur; ai face mai bine sa pleci la niste rude. Unde este mama ta? adauga el asezandu-se in fata lui Stephen si privindu-l banuitor. - Nu am avut niciodata mama, raspunse acesta cu o voce tremuratoare, si se intoarse spre perete ca sa-si stearga lacrimile cu maneca hainei; in curand isi reveni si continua: Cred ca voi merge la bunicul, daca il pot gasi. Vreti sa ma lasati, va rog, in casuta de pe alee, unde locuia batranul Tim, pana cand voi putea merge la bunicul? - Nu vad de ce nu; o sa spun familiei care se muta aici sa nu te deranjeze, spuse el, simtindu-se cumva mai usurat fiindca nu il lasa de izbeliste pe micul orfan fara adapost. Cred ca e o mizerie groaznica acolo; mai bine ai face putina curatenie intai; in orice caz, ai grija sa te muti maine. Familia Brown soseste poimaine. Cu aceste cuvinte, proprietarul se indeparta. Stephen traise aici impreuna cu tatal lui de cand se stia. Copilaria lui fusese destul de diferita de cea a tatalui sau. Charles Ludlow, tatal lui Stephen, se nascuse in frumosul stat Illinois. Tatal lui, bunicul lui Stephen, era unul din cei mai prosperi negustori din Elm Point. Cu mult timp in urma, el cumparase un lot de pamant in imprejurimile orasului si construise acolo o casa noua si aratoasa. Alesese locul acesta fiindca voia aer curat si spatiu de joaca pentru copii. Familia consta din domnul Ludlow, sotia lui, si doi copii, Charles si Elizabeth. Casa si asezarea erau ideale. Un parau jucaus, alimentat de izvorul de pe deal, curgea in spatele gradinii. Casa era inconjurata de copaci umbrosi, flori si o pajiste bine ingrijita. Totul era atat de frumos, incat vecinii il numeau Parcul Ludlow. Copiii, Charles si sora lui, erau intr-adevar foarte fericiti. Fiecare avea o gradinita, in care planta florile care ii placeau. Adesea faceau barcute care pluteau in apa paraului. Gandindu-se ca viata unui baiat nu este niciodata completa fara un caine, intr-o zi de neuitat domnul Ludlow adusese acasa un fox-terier pentru Charles; acesta primi imediat numele de Pistruiatul din cauza frumoasei lui blani impestritata cu negru. In timp ce Pistruiatul si Charles deveneau prieteni si tovarasi nedespartiti, Elizabeth devenea din ce in ce mai apropiata de Muggins, pisicuta ei alb cu negru, pe care Charles o salvase din mana unor baieti rai care o loveau cu pietre. Tatal si mama lui Charles erau crestini foarte devotati, membri ai bisericii din vecinatate. Isi iubeau foarte mult copiii, si singura lor grija era sa-i conduca la Cristos inca din copilarie, pentru ca astfel sa devina folositori societatii si o binecuvantare pentru ceilalti…