Iubire cu maini rupte

Nicolae Geantă nu o să apuce vreodată să scrie un roman, pentru că nu are vreme. Pentru a zugrăvi un apus de soare în baltă, trebuiesc vreo trei sute de cuvinte minim or, nu e cazul la el. Când alergi besmetic de la o biserică la alta să mai schimbi câte o perfuzie, nu e vreme de cuvinte siropoase, nici de fraze lungi, ci de cuvinte scrâșnite ca o rafală de pistol mitralieră. De aceea, a scrie despre iubire – fie ea si cu mâini rupte – mi se pare un act de bravură vecin cu inconștiența. Dar omul știe ce face... Nici iubirea nu are nevoie de cuvinte multe și, cu atât mai puțin, de definiții. Când te apuci să o definești, fie ea nu mai există, fie tu nu știi ce faci. Mă bucur pentru cea de-a doua carte a lui Nicu apărută la editura noastră. Pentru prima carte, un bătrân voia să-și vândă bocancii în plină iarnă ca să o aibă pe pernă. Am fost invidios la culme. Pentru ale mele, n-a renunțat nimeni la o sticlă de suc.
Sunt bucuros și pentru că l-am văzut cum crește. La mai multe...

Cu drag, Vladimir Pustan