Inima si mainile pastorului

Traim intr-o vreme in care obrajii multor slujitori sunt prea uscati. Si atunci cand obrajii slujitorului sunt uscati, inima ascultatorului ramane nestrapunsa de Cuvant, neinmuiata de Duhul si nemiscata de Dumnezeu. Da, cat de adevarat este ca mai intai slujitorul trebuie sa fie miscat! El ar vrea, desigur, sa vada ochii ascultatorilor sai impaienjeniti de lacrimi de pocainta, dar obrajii uscati ai predicatorului nu vor aduce lacrimi in ochii pacatosului. Doar lacrimile cer lacrimi.

Intr-o vreme in care pantecele a ajuns sa fie dumnezeul multor crestini, e vremea sa ne intoarcem la seriozitatea slujbei spirituale a postului.

Focul sacrificiului si al cheltuirii de sine in slujirea lui Dumnezeu naste focul care se coboara din cer peste slujirea noastra.

Pentru Numele lui Dumnezeu, sa nu taiem din timpul de rugaciune! Bisericile care fac lucrul acesta sunt de compatimit, iar consecintele spirituale nefaste nu se vor lasa prea mult asteptate.

Nu ne ajunge slujba de pastor, ne trebuie si inima de pastor. Turma Domnului are nevoie nu doar de hrana de la inaltimea amvonului, ci si de ingrijire „la firul ierbii”.

Poporul lui Dumnezeu din aceasta generatie are nevoie ca slujitorul lui Dumnezeu sa le aduca mai mult decat invatatura sanatoasa. El trebuie sa le aduca prezenta manifestata a lui Dumnezeu. Trebuie sa-i conduca la picioarele Domnului Isus pentru ca El sa-i atinga si sa-i transforme.