Inchinarea - giuvaerul pierdut

Inchinarea este giuvaerul pierdut in evanghelismul modern. Suntem organizati; lucram; avem propriile noastre agende. Avem aproape totul, dar exista un lucru pe care bisericile, chiar si bisericile evanghelice, nu il au: acesta este abilitatea de a se inchina. Nu cultivam arta inchinarii. Este singura nestemata stralucitoare care s-a pierdut in biserica moderna, iar eu cred ca trebuie sa o cautam pana o vom gasi.

Acum, noi am fost facuti pentru a ne inchina, dar Scripturile ne mai spun si altceva. Ne spun ca omul a cazut si nu si-a pastrat starea initiala; ca a pierdut slava originala a lui Dumnezeu si a dat gres in implinirea scopului creatiei, astfel ca acum, el nu se inchina in felul in care Dumnezeu a intentionat ca el sa se inchine. Toate celelalte isi indeplinesc menirea; florile inca sunt parfumate si crinii sunt inca frumosi; albinele cauta inca nectar printre flori, pasarile tot canta in corul lor de mii de voci intr-o zi de vara, iar soarele si luna si stelele se misca pe orbitele lor, infaptuind voia lui Dumnezeu.

Si din ceea ce aflam din Scripturi, credem ca serafimii si heruvimii, puterile si stapanirile inca isi indeplinesc menirea -- aceea de a se inchina Dumnezeului care le-a creat si care a suflat in ele suflare de viata. Numai omul sta imbufnat in pestera lui. Numai omul, cu toata inteligenta lui sclipitoare, cu tot echipamentul lui uimitor, de nedescris si minunat, inca sta imbufnat in pestera lui. El este fie tacut, fie, daca deschide gura vreun pic, se lauda, ameninta si blestema; sau rade nervos, irascibil, sau umorul lui devine o mare afacere, sau canta fara bucurie.

Omul a fost facut sa se inchine lui Dumnezeu. Dumnezeu a dat omului o harpa si i a spus: "Uite, mai presus de toate creaturile pe care le-am facut si le-am creat, tie ti-am dat cea mai mare harpa. La instrumentul tau am pus mai multe coarde si tie ti am dat o varietate de game, mai mare decat am dat oricarei alte creaturi. Tu te poti inchina inaintea Mea intr-un fel in care nu o poate face nici o alta creatura." Si cand a pacatuit, omul a luat acel instrument si l-a aruncat jos in noroi si a stat acolo timp de veacuri intregi, ruginit, stricat si neacordat. Iar omul, in loc sa cante la harpa precum ingerii, si in loc sa caute sa se inchine lui Dumnezeu in toate activitatile sale, este egocentrist, se focalizeaza asupra lui insusi, sta imbufnat, injura, rade si canta, dar toate acestea sunt fara bucurie si fara inchinare.