Foite de suflet

„Sunt momente în viață când rămânem doar cu Dumnezeu și atunci invătăm credința „nebună”,acea credință care nu are logică,acea credintă care pare un act de nebunie pentru cei din jur.Credința „nebună” e credința care acționează în nebunia Crucii,care speră împotriva oricarei speranțe,care nu pune la îndoială promisiunea lui Dumnezeu.Ea este sigură că ceea ce Dumnezeu a promis,va putea înfăptui pentru că e Tată,pentru că niciun fir de păr nu cade făra stirea Lui.Pentru că Lui Îi pasă,pentru că fiecare detaliu este în controlul Lui.Credința „nebună” e perseverență în promisiunile Lui Dumnezeu: „Tată,nu plec de aici până nu mă vei binecuvânta!”;cu o încăpătânare „nebună” rămân in acele promisiuni,pe care Dumnezeu le-a rostit în viața mea.”