Fericita mea robie

Prezentare

Cartea lui Szilagyi este o expunere a unor trăiri, o mărturisire de credinţă, şi nu un act de acuzare. El nu poate răspunde de faptul dacă istoria sa, scrisă fără pic de ură, fără cuvinte acuzatoare, apasă pe conştiinţa contemporanilor săi.

Szilagyi Sandor nu se afirmă înaintea noastră ca un erou de roman. Înaltul său eroism numai prin credinţă poate fi recunoscut. Autorul îşi împărtăşeşte doar propriile sale experienţe şi ne pregăteşte şi pe noi pentru a suporta greutăţi neaşteptate. Neobosit, el şi-a îndeplinit misiunea şi pentru aceia care s-au aflat în serviciul neomeniei. El însuşi scrie:

    \"... în împrejurimile oraşului Bruxelles, într-o noapte, un câine a trezit pe locatarii unei case învecinate al cărei acoperiş era în flăcări şi astfel toţi au putut să scape. Din întâmplare vecinul era hingher. Åžtiu, şi pe noi din toate părţile vor să ne zdrobească, dar mie mi-ar plăcea să mântuiesc pe toţi hingherii mei.\"

Cartea este un fragment de istorie încă nescrisă, a unei epoci inumane, care obligă pe oricine să adauge propriul său fragment. Manuscrisul a colindat Apusul ani de zile, fără să-i fi venit rândul la publicare până acum. Religioşii au găsit-o prea politică, politicienii au găsit-o prea religioasă.

Căpeteniilor adunărilor reformate maghiare din exil le-ar plăcea ca această carte să fie un instrument al împăcării între creştinii maghiari, saşi şi români. -- Tibor Sipos

    Ca şi în atâtea rânduri la anchete, îmi este dat iarăşi să aud cuvinte defăimătoare la adresa credinţei şi a Sfintei Scripturi. -- Vă rog, nu vorbiţi aşa despre Biblie, în care fiece cuvânt poartă pecetea Duhului Sfânt! am protestat eu împotriva vorbelor de ocară. -- Eu nu văd nici un fel de pecete. -- Dar ea este acolo, cine are ochi o vede! -- Atunci arată măcar una! zice anchetatorul, şi întinzându-şi mâna scoate dintr-un sertar o Biblie şi mi-o pune în mâini. Mi-a tresăltat sufletul de bucurie că din nou pot avea o Biblie în mână şi pot citi din ea! -- Nu răsfoi atâta, citeşte acolo unde eşti! a urlat anchetatorul la mine. Am dat citire cu glas tare: -- \"O caut pe cea pierdută!\" -- Aş fi curios cum te caută Dumnezeu pe tine, cel pierdut, zise el, şi râse batjocoritor. -- Vă rog, pe mine m-a găsit, am răspuns. -- Atunci cine e cel pierdut? -- Dumneata.

Cuprins

Prezentare
Prefaţă
Fericita mea robie
Arestarea mea
Viaţa în închisoare
Eliberarea
Partea mea, după eliberare
Postfaţă