Doctrinele biblice ale Bisericii

 

Lucrarea de fata este intitulata Doctrinele biblice ale Bisericii.

Cuvantul doctrina (in limba greaca „didaskalia” si „didache”) inseamna invatatura. Cele doua cuvinte grecesti pot fi intalnite de 48 de ori in paginile Noului Testament.

In Vechiul Testament, Moise a fost invatat de Domnul ceea ce trebuia sa faca (Ex. 4:15). Domnul a poruncit lui Israel sa respecte legile si randuielile stabilite de El (Dt. 6:1, 6, 7).

Cuvintele „didaskalia” (Mt. 15:9; Mc. 7:7) si „didache” (Mt. 7:28) deriva de la radacina cuvantului „a invata” si inseamna procesul de invatare sau continutul a ceea ce s-a invatat si corespunde pe deplin ideii de invatatura din Vechiul Testament. In termeni teologici, doctrina inseamna invatatura Sfintelor Scripturi, esenta credintei crestine, asa cum a fost ea propovaduita de catre Biserica crestina primara.

Cu alte cuvinte, prin doctrine intelegem totalitatea invataturilor si a principiilor de baza ale adevarului divin cuprins in Biblie, care este Cuvantul lui Dumnezeu infailibil. Aceasta totalitate a principiilor de baza mai este cunoscuta si sub numele de „invatatura apostolilor” (Fap. 2:42), „dreptarul invataturii” (Rom. 6:17) sau „dreptarul invataturii sanatoase” despre care apostolul Pavel zice: „Dreptarul invataturilor sanatoase, pe care le-ai auzit de la mine, tine-l cu credinta si dragostea care este in Cristos Isus” (2 Tim. 1:13). Acest indreptar mai poarta numele de „credinta data sfintilor o data pentru totdeauna”.

Despre autor Trandafir Şandru s-a născut la 13 aprilie 1924 în localitatea Secaş, judeţul Arad. Cunoscând din copilărie credinţa penticostală, a primit din fragedă tinereţe botezul în apă (1941) şi cu Duhul Sfânt (1942). Terminând studiile secundare la Arad (1944), a frecventat Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1951-1956), obţinând diploma în specialitatea Istorie Veche (1956). Pentru prima dată a fost ales în lucrare la data de 25 ianuarie 1945. Fiind ordinat ca pastor (1953), a slujit în două biserici penticostale din Bucureşti. A vizitat şi studiat activitatea mai multor institute de învăţământ teologic din Anglia, SUA şi Canada, participând la numeroase conferinţe naţionale, europene şi mondiale, slujind la amvoanele unor biserici din 25 de ţări. În anul 1992 a primit de la o instituţie teologică din SUA titlul de doctor în teologie. A îndeplinit mai multe însărcinări, ca: secretar general și, ulterior, vicepreşedinte al Cultului Penticostal din România, redactor al revistei oficiale a Cultului, devenind un neobosit scriitor de articole, cărţi teologice și de istorie penticostală. A fost membru al Asociaţiei Presei Penticostale Internaţionale și membru al Asociaţiei Teologice Penticostale Europene. După organizarea unor cursuri biblice a înfiinţat în 1976 Seminarul Teologic Penticostal, devenind directorul acestuia, iar în 1990, Institutul Teologic Penticostal din București, al cărui rector a fost până când s-a îmbolnăvit, în 1997. În data de 21 septembrie 1998, după o lungă și grea suferinţă, inima a încetat să-i mai bată. Este autorul următoarelor lucrări: - Îndrumătorul păstorului (1976); - Viaţa şi învăţătura apostolului Pavel (1977); - Pneumatologie sau Persoana Duhului Sfânt (1979); - Biserica lui Dumnezeu Apostolică Penticostală din România (ed. rom. – 1982; ed. engl. – 1983); - Evanghelogie – viaţa, activitatea şi învăţătura Domnului Isus Hristos (1986); - Doctrinele biblice ale Bisericii (1989); - Biserica Penticostală în istoria creştinismului (1992); - Dogmatica Bisericii lui Dumnezeu Apostolice Penticostale (1993); - Pagini din istoria unei Biserici (1994).