Desenul inimii

Mor vremurile, lăsând să se nască altele! Prinși între ce a fost și ce va fi, între ce am câștigat și ce am pierdut, zarea devine infinită, risipind prezentul ca pe un abur. Ne frământă întrebările celor din jur, alungând liniștea din suflet ce ar putea dărui răspuns întrebărilor noastre. Zbuciumul vremii îngropaă încet viața lăsând în urmă ziduri, amintiri sau urme ce merită urmate! Doamne, dăruiește-ne înțeleociunea să trăim responsabil vremea noastră, ca prin ea să dăm sens vieții, creionând veșnicia.

Azi ești o scânteie, mâine vei fi o stea. Ceea ce contează este desenul ce îl lași în zbor… De fapt, cum desenezi drumul azi, așa va arăta galaxia în care vei străluci mâine. Zborul este inevitabil, doar urmele pot fi desenate astfel încât să se potrivească formei și culorilor universului spre care te îndrepți…

M-aș bucura să-ți faci timp pentru a medita o clipă la tăcerea cuvintelor… mici pete de cerneală lipite pe hârtie. Tăcerea lor să-ți fie o provocare pentru a continua zborul; să-ți fie un impuls pentru a privi departe, spre un altceva, spre un alt orizont.

Tăcerea cuvintelor să-ți fie liniștea în care să-ți auzi cântecul vieții.

Fa-ti timp pentru a citi, a citi cerneala cu care si altii si-au desenat zborul in curgerea timpului.

Samuel Piscuc