Darul iertarii

Dr. Charles Stanley, unul dintre cei mai influenţi lideri spirituali ai zilelor noastre, ne împărtăşeşte în \"Darul iertării\" care este cheia pentru o pace personală - şi chiar mondială. După ce ne spune că nici un păcat nu este atât de îngrozitor, încât să blocheze iertarea lui Dumnezeu, şi nici atât de nesemnificativ, incât să nu fie nevoie de mila divină, el ne dezvăluie cum putem să primim iertarea lui Dumnezeu în mod specific.

Autorul accentuează faptul că lipsa iertării poate avea ca rezultat separarea, amărăciunea, duşmănia, indiferenţa şi chiar depresia. De multe ori, o atitudine neiertătoare şi/sau neiertată poate evolua într-o nelinişte generalizată, astfel încât - în cele din urmă - fie ne pierdem autocontrolul, fie pierdem controlul asupra situaţiei.

În \"Darul iertării\", Dr. Stanley ne învaţă cum să trăim o viaţă de iertare în cadrul relaţiilor şi cum să facem din iertare o practică permanentă a vieţii noastre. Combinând întâmplări reale din viaţa lui şi din vieţile celor pe care i-a consiliat, el ne arată cum pacea - care vine din iertare - ne afectează reacţiile primare faţă de noi înşine, faţă de ceilalţi oameni şi faţă de Dumnezeu.

Indiferent de situaţia ta, indiferent de ceea ce s-a întâmplat în trecut, ţine minte că tu pierzi, dacă nu îţi rezolvi acest duh neiertător... Porţi în tine puterea de a ierta, de-a fi vindecat si de-a fi eliberat, pentru a-ţi trăi viaţa din plin

Introducere:

Era o dimineaţă de duminică. În timp ce mergeam cu maşina spre biserică, rememoram evenimentele din lunile precedente. Predicasem la amvon ca pastor asociat al bisericii First Baptist din Atlanta, în timp ce un comitet al bisericii căuta un pastor senior care să-l înlocuiască pe cel care demisionase. Nu a trecut mult până când oamenii au început să se împartă în mai multe tabere. Un grup ar fi dorit să ocup eu postul de pastor; altul voia un pastor mai în vârstă, mai experimentat şi mai cunoscut. Eram prins la mijloc. Responsabilitatea mea era pur şi simplu aceea de a predica, în timp ce membrii congregaţiei dezbăteau aprig problema între ei.
Lupta interioară care a urmat ne-a adus pe mine şi familia mea într-o stare de epuizare emoţională. Mi s-a cerut să plec de mai multe ori şi, deşi aş fi acceptat plecarea bucuros, am rămas pentru un singur motiv: Dumnezeu mi-a spus: „Rămâi\". În timp ce mă rugam împreună cu soţia mea, Anna, ştiam că Dumnezeu ne spunea clar că trebuie să ne încredem în El şi să rămânem acolo.
Apoi, după douăsprezece luni, părea că se va ajunge, în sfârşit, la un rezultat. In urma unei adunări generale turbulente, care durat trei ore, am fost ales pastor al bisericii. Se părea că trecusem toate obstacolele majore. Nu-mi dădeam totuşi seama, la momentul acela, că cel mai mare obstacol - cel al iertării - abia urma să fie trecut.
Următoarele pagini îşi au sursa de inspiraţie în lupta care s-a dat în lăuntrul meu pentru a-i ierta pe oamenii pe care i-am iubit şi pe care i-am crezut prieteni, şi care totuşi s-au purtat astfel încât mi-au dovedit exact contrariul. Mai mult decât orice, această carte este pur şi simplu o invitaţie de a trata efectele otrăvitoare ale unui spirit neiertător. Este o otravă capabilă de a distruge nu doar viaţa ta, ci şi viaţa celor din jurul tău. Rugăciunea mea este ca, în aceste pagini, să descoperi şi tu libertatea care vine atunci când laşi în urmă, o dată pentru totdeauna, rănile şi nedreptăţile trecutului.