Culmi de neatins

Fiecare dintre noi întâlnim frecvent munţi în calea noastră. Unii aleg să-i ocolească, fără să-şi imagineze măcar posibilitatea hazardării în escaladarea, lor pentru a-i cuceri. Alţii îşi doresc din toată inima să se vadă în vârf, aşa că încet, anevoios, încept escaladarea culmilor rând pe rând. Cu mari sacrificii şi riscuri, uneori transpiraţi, alteori sângerând până la epuizare, având chiar şi tendinţa de a renunţa la un moment dat. Totuşi continuă cu perseverenţă şi responsabilitate maximă. Ajunşi în vârful unei culmi, este imposibil să nu perceapă mireasma reuşitei, cu care se desfată un învingător. Am căutat mult o imagine care să fie în acord cu ce vreau să transmit. Aşa am ajuns la imaginea de pe copertă. Stâncile abrupte din primul plan, care par de necucerit, inspiră totuşi putină încredere faţă de stâncile din al doilea plan, care par chiar imposibil de cucerit. Chiar dacă sunt stânci alunecoase şi reci, în vârful unora se va găsi o speranţă de viaţă, o speranţă de supravieţuirii, aşa cum răzleţ apare câte un copac. Numele meu deasupra celor mai înalte stânci, sugerează că se poate ajunge acolo. Culmile(provocările) care apar în viaţa noastră, ar trebui cucerite şi nicidecum ocolite!