Biblia literala

Biblie din piele, flexibila, marginii argintii.
Contine trimiteri si harti.

BIBLIA – Traducere Literală

În general, forma literală de exprimare sau expunere se folosește pentru un conținut exact (diferite științe, inclusiv teologie sau bibliografie și texte sacre) și se deosebește de forma literară care folosește mijloace intrpretative sau artistice și poate părea mai accesibilă sau atractivă.

Această traducere literală a Bibliei, nouă pentru medii largi creștine și nu numai, folosește forma literală exactă pentru conținutul exact al textelor sacre, este cât mai aproape posibil de originalele manuscrise; expunerea textului este compactă și cursivă (neîntreruptă de texte paralele sau titluri – adăugate textului sacru – care sunt păstrate marginal), într-o formă de expunere lexico-gramaticală actuală (după ultimele norme academice).



Diferențele dintre manuscrise (neesențiale, datorită supravegherii textului sacru prin providența divină) sunt consemnate, când a apărut necesar, prin note din subtext. Acestea nu sunt comentarii sau explicații ale textului, ci variante din diferite manuscrise: adăugări, omisiuni, deosebiri, etc.

Forma de exprimare a evitat fie arhaisme (uneori jenante în actualitate), fie neologisme (mai ales cele de origine slavonă, limba română literală având o origine latină necunoscută; exemple: slavă – glorie, a proslăvi – a glorifica, Mântuitor – Salvator, biruință – victorie, nădejde – speranță, etc.).

Într-un mod viguros, s-au evitat adăugări în text (Apoc 22,18), care abundă în traducerea literală cea mai larg răspândită și conduc la înțelegeri greșite. Astfel, nu există în texte originale: carul de biruință (2 Cor. 2:16), răsplată (2 Cor. 5:10), comoară (1 Tim. 6:19) și multe altele. În același sens s-au evitat traduceri care ocolesc sensul exact: neprihănire (termen ambiguu, un aspect moral redat prin negație, fără pată, vină), dreptate (termen juridic, pozitiv), firesc (normal, admis, convențional), carnal (negativ, neadmis de Dumnezeu, expresie specifică textelor sacre). De asemenea, s-a evitat înlocuirea limbajului eliptic, omisiv specific textelor sacre, cu un limbaj fluent literar sau interpretativ, specific textelor moderne. În același sens, s-au păstrat expresii specifice (ebraisme) chiar dacă pot părea străine.

Au fost și rămân dificultăți de traducere (unanim recunoscute în bibliografie) pentru termeni sau expresii referitoare la minerale (pietre prețioase), faună, floră, detalii arhitecturale sau vestimentare, instrumente muzicale, poziții sau trepte ierarhice, expresii poetice etc., specifice limbilor originale (ebraica, aramaica pentru Vechiul Testament, greaca, pentru Noul Testament).

Oricum, puterea de viață divină pe care o are exclusiv Cuvântul lui Dumnezeu (Evrei 4;12) este dată numai de Duhul lui Dumnezeu, pentru că “litera omoară, dar duhul dă viață” (2 Cor 3:6)

Cuvântul lui Dumnezeu este desăvârșit așa cum și Dumnezeu este Desăvârșit, dar această traducere nu poate fi considerată încheiată și cu atât mai puțin desăvârșită, dar o încredințăm harului suveran și atotputernic al lui Dumnezeu, care să însoțească pe orice cititor al Cuvântului Său Viu, divin și integral inspirat și, în același timp, providențial supravegheat pentru conformitate și împlinire spre Gloria Lui.