Blogs

0 Comment Leave Comments

Israel în Noul Testament

Rătăcitor prin hățișurile istoriei, poporul evreu are un destin impresionant. Nicio altă nație nu a stârnit mai multă adeziune, dar nici mai multă ură aprinsă. Vechiul Testament este o colecție de scrieri de sorginte evreiască, iar Noul Testament continuă pe aceeași linie. Isus a fost evreu după trup, cei doisprezece de asemenea (cu o singură excepție, probabil), iar teoreticianul de frunte al creștinismului, Pavel, la fel. Toate acestea fac din Scriptură revelația scrisă a lui Dumnezeu așezată în context cultural evreiesc. Prin urmare, una dintre rigorile fundamentale ale exegezei este interpretarea corectă a pasajelor biblice cu privire la poporul lui Dumnezeu. Fără o astfel de înțelegere până și doctrina despre Biserică va fi afectată.   Scrisă în completarea unei alte lucrări – <a href="https://www.sbro.ro/o-aparare-a-sionismului-crestin?route=product/product">O apărare a sionismului creștin</a> – cartea de față dezvoltă o temă delicată. Cum altfel am putea numi o astfel de abordare?! Cei mai mulți văd Israelul exclusiv în Vechiul Testament, iar referirile din Noul Testament sunt interpretate alegoric. Avem de-a face aici cu un reflex hermeneutic întreținut de secole, dar care nu este nici pe departe cel corect. David Pawson se dovedește și de această dată îndrăzneț și convingător. El denunță subiectivismul interpretării creștine care vede Biserica lui Cristos în mai toate pasajele care vorbesc despre Israel. Această teologie a înlocuirii este văzută ca o slăbiciune periculoasă și comodă a creștinismului modern. Am anulat cu prea multă ușurință înțelesul literal, preferându-l pe cel alegoric, mulat adesea după propriile noastre opinii. Cu toate că Israelul și Biserica au anumite puncte de congruență, ele nu trebuie confundate pentru că nici materialul biblic nu o face. Cartea aceasta constituie un studiu în adevăratul sens al cuvântului. Avem aici o exegeză remarcabilă, care încearcă să nu piardă niciun element important. Autorul dă cuvântul Scripturii și își oferă serviciile de ghid prin meandrele acestui efort exegetic.    În primul rând este vorba de o exegeză cuprinzătoare. Pawson își respectă promisiunea din titlu: extrage toate pasajele din Noul Testament care au legătură cu poporul Israel. Sintetizând, el își construiește întreaga demonstrație pe cuvintele lui Cristos și ale apostolilor. Astfel, pe lângă Predica de pe Munte și ultimele cuvinte ale Mântuitorului înainte de înălțare, sunt analizate și principalele discursuri din Faptele Apostolilor. Aici sunt incluse predicile lui Petru (capitolul 3), Ștefan (capitolul 7), Iacov (capitolul 15) și Pavel (capitolul 28). Toate aceste prelegeri au un numitor comun care trebuie interpretat corect și cu o atitudine potrivită.    În al doilea rând suntem puși în fața unei exegeze riguroase. Ne referim cu precădere la etimologie și la contextul fiecărui pasaj. Autorul nu face concesii de niciun fel și încearcă să rămână obiectiv în aprecieri. Când se referă la texte biblice consistente, el aduce lămuriri suplimentare, pentru ca cititorul să înțeleagă modul în care a fost scris acel text. Nu se mulțumește cu aprecieri de suprafață și nu urmează mimetic alți comentatori. Face frecvent apel la logica cititorului și îl conduce atent spre argumentul final. Este cazul capitolelor 9-11 din Epistola către Romani, unul dintre cele mai ocolite pasaje din Noul Testament, dar și unul dintre cele mai greșit interpretate. Fiecare capitol descrie o anumită doctrină legată de poporul lui Dumnezeu: alegerea, încăpățânarea și mântuirea. Luate împreună, aceste trei componente oferă tabloul întreg al destinului poporului ales.   În al treilea rând avem o exegeză detaliată. O înțelegere corectă a Scripturii în general, și a pasajelor dificile în special, ia întotdeauna în calcul amănuntele. Superficialitatea poate fi sursa unor mari erori, fapt care se poate observa de-a lungul istoriei gândirii creștine. Tocmai de aceea autorul surprinde specificul fiecărei părți a Noului Testament, pentru a nu pierde din vedere anumite detalii. În învățătura lui Isus, bunăoară, el vede principiile doctrinei despre Israel; în dogmatica paulină vede argumentele, iar la Ioan autorul remarcă escatologia. Aceste porțiuni scripturale sunt complementare, iar aparentele contradicții trebuie rezolvate onest. Aplecarea asupra detaliului este cu atât mai importantă cu cât subiectul în sine este pretențios. Uneori textul biblic face doar aluzie la anumite adevăruri, iar aceste nuanțe ajung să facă diferența.   În fine, descoperim aici o exegeză imparțială. Autorul nu este evreu, iar acest amănunt constituie un avantaj. Dacă ar fi fost un evreu mesianic, ar fi fost imediat acuzat de subiectivism. El scrie însă de pe o poziție riguros creștină. Tocmai de aceea nu agreează exagerările unor sioniști care pun Biserica Noului Testament la indexul istoriei. Dar, pe de altă parte, nu poate fi de acord nici cu infatuarea acelor gânditori creștini care ignoră planul lui Dumnezeu pentru Israel. Cele două entități – poporul evreu și poporul nou-testamentar – nu se exclud decât în hermeneutica ieftină a unora. În realitatea lor spirituală, aceste două tabere sunt în atenția tainică a lui Dumnezeu. O atitudine echidistantă este de dorit și cât se poate de rezonabilă.   Volumul de față este recomandat cu precădere celor inițiați cât de cât în tainele Scripturii. Tot aici includem și pasionații de subiect (indiferent pe ce poziție se află). Dar cartea va stârni și interesul celor care până acum nu s-au aplecat asupra acestei doctrine. Ea poate constitui o primă lectură deschizătoare de drumuri și care îl va ajuta pe cititor să sondeze mai departe. Acribia cu care e scrisă nu trebuie pusă la îndoială, dar nici caracterul ei personal. Deși teologică în esență, doctrina despre Israel este pusă în cuvinte accesibile. Pe măsură ce lectura avansează, cititorul este captivat de subiect. La final nu va fi doar mai informat, ci și mai plin de entuziasm și considerație față de poporul ales al lui Dumnezeu.

19.06.2025

0 Comment Leave Comments

Creșterea copiilor prin credință

11.06.2025

0 Comment Leave Comments

RECOMANDAREA NOASTRĂ!

CÂND MUNCA ŞI FAMILIA INTRĂ ÎN CONFLICT de ANDY STANLEY   1. Autor   ANDY STANLEY este pastor, orator, autor şi fondatorul organizaţiei North Point Ministries, o organizaţie creştină mondială. În fiecare duminică peste 30.000 de oameni participă la serviciile de închinare care au loc într-unul dintre cele 5 campusuri ale organizaţiei din zona Atlantei. ANDY STANLEY este fiul binecunoscutului pastor Charles Stanley, cel care a pus bazele lucrării evanghelice InTouch Ministries şi care a fost cotat, într-un studiu recent din 2010, ca fiind al treilea dintre cei mai influenţi pastori protestanţi, după Billy Graham şi Charles Swindoll. Dintre cărţile scrise de ANDY STANLEY şi traduse în limba română amintesc Lider pentru o nouă generaţie şi Cultivă-ţi viziunea. Andy şi soţia sa, Sandra, locuiesc în Alpharetta, Georgia, şi au 3 copii adolescenţi.     2. Conţinutul cărţii   Una dintre cele mai mari provocări ale zilelor noastre pe care fiecare dintre noi, fără excepţie, o înfruntăm este aceea a găsirii unui echilibru între responsabilităţile de la locul de muncă şi cele de-acasă. Când munca şi familia intră în conflict de Andy Stanley răspunde acestei provocări, ajutându-ne: <ul> <li style="text-align:justify; margin:0cm">să ne stabilim priorităţile şi limitele pentru a proteja ceea ce preţuim cel mai mult;</li> <li style="text-align:justify; margin:0cm">să învăţăm diferenţa dintre a spune că familia este prioritatea noastră şi chiar a face din ea o prioritate;</li> </ul> <ul> <li style="text-align:justify; margin:0cm 0cm 0cm 36pt">să descoperim metode probate pentru a detensiona atmosfera de acasă şi de la locul de muncă.</li> </ul> Totodată, autorul ne îndeamnă să-i urmăm exemplul, luându-ne, la rândul nostru, angajamentul de a oferi aceeaşi măsură de timp atât familiei, cât şi muncii. În capitolul întâi al cărţii Când munca şi familia intră în conflict, Andy Stanley ne face cunoştinţă cu câţiva prieteni ale căror lupte sunt reprezentative pentru experienţele multora. Începând cu capitolul al doilea şi până la al cincilea inclusiv, atenţia ne este îndreptată asupra dinamicii create în inima soţului/soţiei sau copilului care se simte înşelat. Apoi, în a doua parte a cărţii, autorul dezvoltă o strategie pentru schimbare. Principiile din aceste 5 capitole finale sunt extrase în mare parte din viaţa unui tânăr care s-a aflat în faţa unei dileme similare cu a noastră. Principala diferenţă constând în faptul că şi viaţa sa, nu doar traiul său, era pe muchie de cuţit. Când munca şi familia intră în conflict de Andy Stanley ne determină să ne ordonăm lumea în jurul priorităţilor lui Dumnezeu şi să ne punem încrederea în El. Doar în felul acesta vom putea experimenta binecuvântarea Sa în ambele domenii, o binecuvântare la care nici nu am îndrăznit vreodată să visăm, deoarece Dumnezeu îşi asumă responsabilitatea pentru omul care Îi este devotat în întregime. Acceptarea provocării de 30 de zile din finalul cărţii, şi anume aceea de a decide ca timp de 30 de zile să nu ne mai neglijăm familiile, cât şi ghidul de discuţii pentru 4 săptămâni ce poate fi aplicat în cadrul unui grup de persoane care se întâlneşte săptămânal, anunţă un succes surprinzător din care toată lumea va avea de câştigat.     3. Învăţătura cărţii   Când munca şi familia intră în conflict de Andy Stanley ne spune că toţi ne „înşelăm” familiile de dragul serviciului şi toţi ştim cum e să avem de-a face cu veşnicul ciclu al vinei, mâniei, geloziei şi respingerii. Lăsate în voia lor, aceste emoţii efervescente au potenţialul de a eroda până şi fundaţiile celor mai solide căsnicii. Însă există o soluţie – o soluţie similară cu problema. În câteva cuvinte, trebuie să alegem să „înşelăm” mai degrabă la serviciu decât acasă. Aplicând acest principiu în viaţa noastră, punându-l să lucreze pentru noi, el are puterea de a transforma fiecare aspect al vieţii noastre. Pornind de la versetul din Matei 6:33: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”, Andy Stanley ne îndeamnă să acţionăm potrivit priorităţilor lui Dumnezeu pentru viaţa noastră şi să ne încredem că El ne va umple golurile create prin credincioşia noastră. Să nu-i neglijăm pe oamenii pe care-i iubim cel mai mult, să nu neglijăm persoana care a ales să-şi petreacă restul vieţii împreună cu noi, să nu neglijăm pacea pe care o avem ştiind că suntem exact în voia Celui care ne-a creat, să nu neglijăm copiii cu privire la încrederea pe care o au că ei sunt cei mai importanţi pentru părinţii lor, deoarece, în timp, vom descoperi că, atât la serviciu, cât şi acasă, Dumnezeu ne va onora, pentru că ne-am pus credinţa în El.     4. Cui se adresează   Cartea lui Andy Stanley, Când munca şi familia intră în conflict, se adresează tuturor celor care se confruntă cu sarcina crucială de a fi partener şi părinte acasă şi se întreabă cum pot avea succes fără să-şi sacrifice relaţiile cu cei apropiaţi. În sensul acesta un cunoscut pastor și autor a numeroase bestselleruri, John Maxwell, spune următoarele la adresa cărţii: „Când munca şi familia intră în conflict este o carte care are potenţialul de a ne schimba viaţa, şi unul dintre motivele pentru care schimbă viaţa este pentru că a fost scrisă de un om al lui Dumnezeu care a ales să nu-şi sacrifice niciodată familia de dragul succesului.” Întrebarea care prinde contur în fiinţele noastre atunci când lecturăm cartea şi la care Andy Stanley ne dă un răspuns clar este: Dacă am câştiga întreaga lume, dar ne-am pierde familia, la ce ne-ar folosi?     5. Un fragment privind rolul familiei din cartea lui Andy Stanely, Când munca şi familia intră în conflict:   În vreme ce munca se concentrează asupra sarcinii de îndeplinit, familia se concentrează asupra relaţiei. Una se referă la a face, cealaltă la a iubi. Într-un context ne regăsim în realizări. În celălalt ne găsim pur şi simplu valoarea în cei ce ne sunt rudenii. Munca se referă la a face. Familia se referă la a fi. Membrii congregaţiei mele (spune Andy Stanley) vor ca atunci când apar să fiu pregătit să vorbesc. Familia mea se bucură dacă pur şi simplu apar. Deja te gândeşti: „Da, da, ştiu toate astea. Nu mai am nevoie de alte explicaţii. Am nevoie de răspunsuri. Dă-mi să fac ceva practic.” Aceasta este latura ta orientată pe sarcini, aspectul „de reparat” care se activează în mintea ta ori de câte ori apare o problemă. Şi nu e rău. De fapt, este acea parte a personalităţii tale care te face atât de eficient la locul de muncă. Dar du acasă acest dar pe care l-a pus Dumnezeu în tine cu privire la progres şi împlinire şi totul începe să se dărâme. Nu poţi să-ţi „repari” familia. Nu poţi să-ţi „repari” căsătoria. Nu poţi să-ţi „repari” copiii. Familia necesită un set cu totul diferit de unelte şi de standarde de evaluare. Fă-ţi lucrul. Iubeşte-ţi familia.

11.06.2025

0 Comment Leave Comments

Înmulțirea Bisericii prin Duhul Sfânt

Călăuzirea din partea Domnului pentru scrierea acestei lucrări a venit într-un mod cu totul neașteptat, când eram împreună cu soția mea şi cu familiile mai multor slujitori din țară la o întâlnire de rugăciune de două zile. În timpul uneia dintre rugăciuni, Domnul a găsit cu cale să dea nevrednicului Său argat gândul prezentei scrieri, măcar că nu mă gândeam la așa ceva.  Mărturisesc cu umilință și spre slava Domnului că gândul a venit, la fel ca și în alte cazuri, ca un flash spiritual neașteptat, dar intens și deosebit de clar. În timpul rugăciunii am primit titlul lucrării și titlurile câtorva capitole, iar după încheierea rugăciunii le-am scris pe un bilețel ca să nu le uit. În dimineața următoare devreme am adus gândul acesta la picioarele Domnului și L-am rugat în taină ca, dacă este cu adevărat din partea Lui, să-mi dea subtitlul și alte subiecte la tema lucrării, iar Domnul Și-a dovedit credincioșia și a făcut acest lucru, confirmând astfel că gândul este al Lui.  În introducerea fiecărui capitol al lucrării de față am înserat descoperiri dăruite de Domnul prin Duhul Sfânt unor frați și surori din diverse biserici, respectiv cuvinte profetice, cuvinte de cunoștință și vedenii. Mărturisesc faptul că am fost martor la toate aceste descoperiri în diverse locuri, întâlniri de rugăciune și situații de slujire și cunosc personal viața celor prin care Domnul a vorbit, de aceea confirm autenticitatea acestora.  Scopul pentru care acestea au fost introduse aici este acela de a aduce lumina cerească a Duhului Sfânt asupra subiectelor Cuvântului lui Dumnezeu tratate în prezenta lucrare, astfel încât cititorul să poată înțelege accentele spirituale pe care Domnul însuși le pune în lucrarea Sa, în mod specific vremii pe care o trăim. Chiar dacă aceste descoperiri au fost adresate în mod concret anumitor persoane, grupuri sau biserici, principiile spirituale care răzbat din acestea sunt izvorâte din cuvântul Scripturilor, și de aceea aceste principii sunt general valabile și folositoare pentru noi toți.  Lucrarea de față nu este despre metode omenești de înmulțire numerică a Bisericii Domnului, de genul How to…? (lb. engl. Cum să…), adică Ce să facem, Ce metode să folosim și Cum să facem lucrarea Domnului ca Biserica Sa să crească numeric? Această lucrare este despre cum să semănăm în inimile oamenilor sămânța dumnezeiască și cum să o îngrijim, pentru ca Domnul să o facă să crească, să se dezvolte și să se înmulțească, astfel încât un grăunte să dea o sută, altul şaizeci, altul treizeci.  Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci. (Mat. 13:23)  Acei slujitori din mijlocul poporului vizibil al lui Dumnezeu care se cred specialiști în creșterea și înmulțirea Bisericii ne vor sugera o mie și una de „metode de succes” prin care să obținem creșterea și înmulțirea Bisericii, toate acestea având un iz de spiritualitate, dar fiind străine de Cuvântul și de Duhul lui Dumnezeu. Noi însă să nu-i ascultăm, ci să ne întoarcem la Scripturi, și anume la calea biblică, sănătoasă și supranaturală de înmulțire a Bisericii prin Duhul Sfânt.  Cât de ciudată ar fi o anumită întrebare, dacă ea ar apărea în conversația dintre doi tineri căsătoriți care tocmai au fost binecuvântați de Domnul cu întâiul lor născut: Ce să facem și cum să facem ca acest copil al nostru să crească? O astfel de întrebare nu apare niciodată, pentru că părinții știu că, dacă îl vor îngriji pe copilul lor așa cum se cuvine și aşa cum el are nevoie, atunci Dumnezeu este Cel care îl va face să crească.  Pentru cititorul superficial și care se lasă influențat de gânduri de prejudecată, atât titlurile unora dintre capitole și subcapitole, cât și unele dintre subiectele tratate în prezenta lucrare, vor părea că nu au nicio legătură cu tema lucrării.  Îndemnăm, de aceea, cititorul să nu se lase influențat de prejudecăți și de aparențe, căci de cele mai multe ori aparențele înșeală. În această lucrare vorbim despre subiecte și concepte care sunt înrudite cu tema lucrării la nivel de principiu și de fundament, adică legăturile dintre acestea și tema generală fiind legături de profunzime, chiar dacă nu neapărat de aspect și de ceea ce izbește privirile.

04.06.2025

0 Comment Leave Comments

Biserica plină cu oameni plini de Duhul Sfânt

03.06.2025

0 Comment Leave Comments

Isus botează într-un singur Duh Sfânt

Nu-mi plăcea deloc duminica de Rusalii. În fiecare an trebuia să pregătesc două predici despre Duhul Sfânt. Cunoștințele mele limitate îmi permiteau doar două abordări ale acestui subiect.  Prima era cea istorică. Cincizecimea a reprezentat „nașterea” Bisericii, un eveniment care trebuie rememorat, dar nu repetat. Biserica poate fi asemănată cu o navetă spațială. După o lansare înflăcărată și zgomotoasă, ea plutește acum liniștită și tăcută pe orbită. Unul dintre imnurile despre Duhul Sfânt pe care le cântam descria activitatea Lui ca fiind „blândă ca o adiere”. A doua abordare era cea doctrinară. Din cărțile de teologie sistematică din biblioteca mea puteam să compilez o listă cu atributele și activitățile Duhului Sfânt, subliniind întotdeauna că El este Persoana mai timidă din Trinitate, care Se ține mereu în umbră și care nu vrea să atragă atenția asupra Lui. Nu puteam folosi însă o abordare existențială. Nu aveam o relație conștientă cu Duhul Sfânt și nici vreo experiență directă a puterii Lui, pe care să le folosesc ca ilustrații. Nimeni însă nu părea să ducă lipsa acestor dimensiuni: cei mai mulți dintre ascultătorii mei se aflau în aceeași barcă cu mine. Așa că răsuflam ușurat atunci când sărbătoarea trecea, iar eu mă puteam întoarce la predicarea unei evanghelii centrate pe Tatăl și pe Fiul. Cel puțin până anul următor! Totuși, această situație îmi producea o vagă senzație de neliniște. Simțeam că ar trebui să cunosc mai multe despre Duhul Sfânt. Mai târziu am realizat însă că, de fapt, eu aveam nevoie să-L cunosc pe El personal. Fără îndoială că eram curios în ceea ce privește Duhul Sfânt. În cadrul studiilor mele postuniversitare de la Cambridge, am decis să scriu o mini teză intitulată „Ce s-a întâmplat în ziua de Rusalii?” După ce am studiat toate cărțile relevante din biblioteca facultății, am scris o lucrare a cărei concluzie naivă era că acum nimeni nu mai știe. Teologii pe care i-am consultat aveau opinii atât de diferite, încât am presupus că evenimentul inițial a avut loc cu prea mult timp în urmă și la o prea mare distanță pentru ca cineva să mai poată fi sigur. O astfel de concluzie sceptică era acceptabilă pentru îndrumătorul meu, fiind dovada faptului că am studiat temeinic. Pe mine însă nu m-a făcut cu nimic mai înțelept. Am devenit tot mai nemulțumit de această stare de lucruri. În cele din urmă, m-am hotărât să ies din ignoranță și mi-am anunțat congregația plin de curaj că voi începe o serie mai lungă de predici despre Duhul Sfânt, abordând fiecare referință biblică la persoana și lucrarea Sa. Am planificat cu grijă să ajung la cartea Faptele apostolilor tocmai în duminica Rusaliilor. Speram să ajung la capăt cu curiozitatea satisfăcută și cu vinovăția risipită. Nici măcar nu am visat care aveau să fie adevăratele rezultate. Această perioadă de studiu a coincis (să fi fost oare într-adevăr o coincidență?) cu trei întâlniri personale. Prima a avut loc la Centrul creștin „Herne Bay Court” din Kent, unde a avut loc o conferință pentru pastorii evanghelici. Când am ajuns acolo, un prieten care văzuse deja repartizarea în camere, m-a avertizat, șoptindu-mi îngrozit, că voi sta în aceeași cameră „cu cineva care vorbește în limbi”. Ar fi folosit același ton al vocii dacă ar fi descoperit un crocodil în baie! În acea seară am urcat în cameră cu ceva emoții, anticipând o noapte agitată. Nu aveam însă de ce să mă tem. Colegul meu de cameră era blând, prietenos și liniștit (nici măcar nu sforăia). Într-adevăr, părea un om atât de obișnuit, și totuși știam că în biserica pe care el o păstorea (Biserica Baptistă din Basingstoke) se întâmplaseră lucruri extraordinare. Curiozitatea mea a fost stârnită, iar mai târziu l-am vizitat pe Michael Pusey pentru a afla mai multe. Eu locuiam în apropiere de Stoke Poges (poezia lui Thomas Grey, Elegie într-un cimitir de țară, a fost scrisă acolo), unde se găsea o pensiune anglicană. Auzind despre un mic grup care se întâlnea acolo pentru a vorbi despre Duhul Sfânt, am mers și eu la una sau două dintre întâlnirile lor. Îmi aduc aminte că i-am întâlnit acolo pe Michael Harper și pe Harry Greenwood. Aceasta se întâmpla pe la începutul anilor ‘60, când se auzea tot mai mult despre o redescoperire a „Cincizecimii” în denominațiile principale. Până atunci, experiența mea se limitase la a-i întâlni pe pastorii lor la diferite întâlniri ale slujitorilor, unde ei însă nu vorbeau deloc despre convingerile și practicile lor specifice, probabil de dragul ecumenismului. Urma acum să aflu despre aceste lucruri de la oameni care se aflau de cealaltă parte a baricadei. Am auzit atunci pentru prima dată o „vorbire în altă limbă” și tălmăcirea ei. A treia întâlnire a fost mai aproape de casă. În consiliul de diaconi al bisericii noastre se afla un om pe care nu-l pot descrie altfel decât ca fiind ciudat. El părea să fie autoproclamatul lider al opoziției (oare pune Dumnezeu câte unul în fiecare biserică pentru a-l ține smerit pe pastor?). Avea o minte strălucită și putea să prezinte argumente convingătoare împotriva schimbărilor propuse de mine. După astfel de întâlniri frustrante ale comitetului bisericii, soția mea obișnuia să spună: „Nu-l băga în seamă; ceilalți sunt alături de tine.” Totuși, o dată pe an aveam parte de un răgaz. Fratele acesta avea probleme cu plămânii și de aceea, în fiecare an, la sfârșitul primăverii, făcea așa numita febră a fânului. Aceasta ducea la o congestie pulmonară severă, iar el trebuia să stea în pat câteva zile sau chiar săptămâni. Un astfel de atac s-a produs tocmai când eu treceam de la Vechiul la Noul Testament în predicile mele despre Duhul Sfânt. Am mers să-l vizitez într-o duminică după-masă. Pe drum, mintea mea părea că nu se poate esprinde de Iacov capitolul 5. Când am ajuns acolo, James (acesta era numele său, chiar dacă de obicei i se spunea Jimmy) m-a întrebat imediat ce cred despre Iacov capitolul 5 și dacă aș vrea să-i fac ungerea pentru vindecare, întrucât joia următoare are o întâlnire de afaceri foarte importantă în Elveția. I-am spus că am să mă rog pentru asta (o eschivare evlavioasă!). Miercuri m-a sunat soția lui și m-a întrebat dacă plănuiam să merg la ei. Deoarece nu mi-a venit în minte nicio scuză, am fost de acord ca, împreună cu alți lideri ai bisericii, să-i vizitez în acea seară. Am cumpărat o sticlă mare cu ulei de măsline, iar apoi am mers în clădirea bisericii pentru a mă ruga pentru o ungere reușită. M-am așezat pe genunchi lângă amvon. Nu este ușor să te rogi pentru vindecarea unei persoane pe care ai prefera s-o mai vezi zăcând la pat încă o săptămână sau două! Motivațiile mele amestecate au dus la o ceartă cu Domnul. Cum de am intrat într-o astfel de încurcătură? Dacă nu se va întâmpla nimic, omul acesta avea să-mi fie un și mai mare țepuș în carne. În orice caz, eu nu-l puteam vindeca. Nu aveam încă această putere a Duhului Sfânt. Totul avea să meargă groaznic de rău. Rugăciunea mea s-a împotmolit. Dintr-odată, am început să mă rog pentru el din toată inima și din tot sufletul. Cuvintele pur și simplu curgeau de pe buzele mele – doar că nu în engleză. O parte a creierului îmi spunea că sună a chineză. Îmi aduc aminte că m-am uitat la ceas și m-am gândit că probabil acesta s-a oprit cu ceva timp în urmă. Nu se poate să fi vorbit o oră întreagă. M-am întrebat apoi dacă aș putea repeta experiența – și am descoperit că buzele mele vorbeau o limbă foarte diferită. Încântarea era mai mult intelectuală decât emoțională. Deci asta se întâmplase în Fapte 2. Fusesem botezat în Duhul Sfânt. Asta însemna putere. Ceva avea să se întâmple în acea seară în dormitorul lui Jimmy. Eram convins de acest lucru.  Când a sosit momentul, am procedat ca niște amatori, folosind ultima parte a epistolei lui Iacov ca pe un manual de reparare a unei mașini. Acolo se spunea că trebuie să ne mărturisim păcatele unii altora, așa că i-am spus lui Jimmy că nu mi-a plăcut niciodată de el, iar el mi-a răspuns să sentimentul era reciproc. Apoi i-am turnat ulei pe cap, având convingerea că cu cât îi torn mai mult, cu atât mai mare va fi efectul. După aceea, ne-am plecat cu toții pe genunchi în jurul lui și ne-am rugat. Ce credeți că s-a întâmplat? Absolut nimic! După ce ne-am ridicat de pe genunchi nu știam ce să fac sau să spun, așa că m-am grăbit să mă retrag spre ușa dormitorului. Chiar înainte să dispar, am bolborosit: „La ce oră zboară avionul tău mâine? Am să te duc eu la aeroport.” Apoi am plecat. Nu am dormit prea mult în acea noapte, temându-mă că va trebui să înfrunt dezamăgirea lui. Nu l-am sunat a doua zi. Mi-a telefonat el însă – spunându-mi că era gata de plecare. În timpul nopții a simțit ca și cum două mâini uriașe i-au stors plămânii, eliminând tot lichidul din ei. Fusese deja la doctor, care a confirmat că este pregătit să călătorească. Fusese de asemenea și să se tundă, dar frizerul a refuzat să înceapă până când nu s-a spălat temeinic („cel mai unsuros păr pe care l-am văzut vreodată”). Din acel moment, Jimmy a fost eliberat complet de boala lui. Atât el, cât și soția lui, au fost în curând umpluți de Duhul Sfânt. Mai presus de toate, el mi-a devenit cel mai apropiat prieten și confident din acea biserică. S-a produs mai multă vindecare decât am îndrăznit eu să sper. Atunci când unii critici de mai târziu mi-au spus că astfel de întâmplări sunt lucrarea diavolului, vă puteți imagina reacția mea.  Am vrut totuși să mă asigur că fusese Dumnezeu la mijloc. Testul principal pe care obișnuiam să-l folosesc în cele mai multe situații era voia revelată a lui Dumnezeu în Scriptură. În acel moment eu deja studiam această temă pentru predicile mele. Acum totul căpăta sens și prindea viață. Făgăduința Tatălui, rugăciunea Fiului și puterea Duhului erau așa cum fuseseră dintotdeauna în aceste „zile din urmă” – dintre prima și a Doua Venire a Domnului Isus pe planeta Pământ. În duminica următoare am predicat din textul care era la rând și care se găsea în ultimele capitole ale Evangheliei după Ioan (despre Mângâietorul sau Ajutorul promis). Eu nu am simțit nimic diferit, iar cea mai mare parte a materialului fusese pregătit în săptămânile anterioare. Totuși, după terminarea serviciului divin, un tânăr m-a întrebat: „Ce s-a întâmplat cu dumneavoastră săptămâna aceasta?” Când am vrut să aflu motivul pentru care mi-a pus această întrebare am primit un răspuns devastator, dar încântător: „Duminica trecută nu știați despre ce vorbiți; duminica aceasta însă știți.” Ken este acum și el pastor. Restul este, așa cum se spune, istorie. Această nouă dimensiune a slujirii mele mi-a deschis noi oportunități de slujire, dar le-a închis pe altele. Având deja reputația de a fi „evanghelic”, am început să fiu suspectat că am devenit „carismatic”. Un prieten de-al meu, cunoscut învățător al Bibliei, m-a întrebat chiar dacă mi-am pierdut facultățile raționale. Sugestia era că am înlocuit gândirea cu sentimentele, teologia cu experiența, Scriptura cu Duhul. Eram derutat, dar și frustrat. Noua  experiență adusese și o nouă înțelegere. Teologia și experiența se clarificau una pe cealaltă. Studiam Scriptura mai mult ca niciodată, hotărât să aflu ce spunea Cuvântul despre Duhul, doar ca să descopăr, aproape ca un bonus, ce spune Duhul despre Cuvânt. Puteam acum să mă identific cu multe dintre afirmațiile Bibliei, multe dintre ele abia remarcate înainte, când le consideram doar niște referiri la o epocă trecută. De atunci am explicat și am practicat „darurile spirituale” (prorocia, vindecarea, cuvinte de înțelepciune), dar gândirea mea s-a concentrat asupra lucrării inițiale a Duhului Sfânt, numită adesea „botezul în Duhul Sfânt”. Asta cred eu că mi s-a întâmplat în acea zi, când am îngenuncheat singur lângă amvon. Dar această experiență a venit la șaptesprezece ani după ce „L-am primit pe Cristos” ca Domn și Mântuitor. De ce a trebuit să aștept atât de mult? Și alții trebuie să aștepte la fel? Trebuie să creștem spiritual până la o anumită statură pentru a putea avea această experiență? Îmi aduc aminte că l-am întrebat pe un evanghelist, pe David Shepherd, în legătură cu aceste lucruri. Cu accentul său galez, care nu poate fi reprodus pe hârtie, mi-a spus: „Nu ai observat? Ucenicii au fost botezați cu Duhul Sfânt în Fapte 2, nu în Fapte 28 – la început, nu la sfârșit!” Nu sunt foarte convins de exegeza lui, dar acest răspuns m-a trimis înapoi la Biblie cu o perspectivă nouă asupra lucrurilor. Această carte se concentrează doar asupra botezului în Duhul Sfânt, încercând să răspundă la patru întrebări: CINE botează și este botezat? CUM se întâmplă acest lucru? CÂND trebuie să aibă loc această experiență? Și, mai presus de toate, DE CE? În mod inevitabil, există o anumită suprapunere cu alte două cărți pe care le-am scris, și anume Ce înseamnă nașterea din nou și Forth Wave [Al patrulea val]. Ambele au abordat subiectul botezului în Duhul Sfânt, dar într-un context mai larg. Studiul de față merge mai în profunzime, explorând teritorii noi legate de dezvoltarea istorică a acestei doctrine. Hotărârea de a pune din nou stiloul pe hârtie a fost încurajată de o inversare uimitoare care a avut loc în ultima perioadă. După un secol de proeminență, la început în afara denominațiilor principale, iar apoi în interiorul acestora, „botezul în Duhul Sfânt” pare să intre din nou într-un con de umbră (această evoluție și explicațiile ei sunt analizate în Capitolul 4). Înainte ca acest declin surprinzător să fie acceptat, trebuie să stăm în fața unor întrebări stringente. Suntem în pericolul de a pierde ceva vital? Cât este de important botezul Duhului pentru trăirea creștină? Cât este el de necesar în acest nou secol și mileniu în care tocmai am intrat? Fără îndoială că multă confuzie este generată de multitudinea de opinii care se găsesc în Biserica creștină cu privire la acest subiect. Există o serie de diferențe profunde. Pot fi ele conciliate? Unele cu altele? Cu Scriptura? Pasiunea mea este de a vedea Cuvântul și Duhul într-o strânsă armonie. Cred că teologia trebuie transpusă în experiență și că experiența trebuie să fie ancorată în teologie. Oricare dintre ele fără cealaltă reprezintă o distorsionare a credinței creștine, fiind vulnerabilă la erori grave. Unii cititori ar putea fi tentați să sară peste pasajele care conțin o exegeză detaliată a textelor biblice relevante (Capitolul 2 și 3), curioși să vadă dacă sunt de acord sau nu cu concluziile mele. Însă <span style="color:#000000"

02.06.2025

0 Comment Leave Comments

Duhul Sfânt - o teologie biblică din perspectivă penticostală

Preocuparea pentru Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt în istoria gândirii creştine a ocupat în general două poziţii extreme: ori a fost neglijată aproape complet, ori a fost exagerată, în detrimentul rolului pe care îl au celelalte două Persoane ale Trinităţii. Dacă scrierile Noului Testament ne prezintă lucrarea mântuitoare a Dumnezeirii într-o manieră foarte echilibrată, subliniind rolul fiecărei Persoane a Trinităţii, în perioada post-apostolică se observă deja o scădere a preocupării pentru locul şi rolul pe care îl are Duhul în cadrul Trinităţii. În secolul al IV-lea, Grigore de Nazianz îl descrie pe Duhul Sfânt ca pe un theos agraptos ‒ „un Dumnezeu despre care nu scrie nimeni”. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, teologii catolici încep să scrie despre Duhul Sfânt ca despre un „Dumnezeu uitat”. Din mai multe motive, Duhul Sfânt nu a ocupat un rol central în gândirea teologilor apuseni înainte de secolul al XX-lea. Samuel Chadwick, desigur cu subiectivitatea de rigoare, evaluează preocuparea faţă de Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt atât în Biserica Primară cât şi în perioada modernă, în funcţie de numărul articolelor privitoare la Duhul Sfânt din Crezul Apostolic: Crezul Apostolic conţine zece articole cu privire la persoana şi lucrarea lui Hristos şi numai unul cu privire la Duhul Sfânt [Duhul fiind menţionat doar de două ori]. Această proporţie de zece la unu reprezintă cu aproximaţie interesul faţă de doctrina despre Duhul în istoria gândirii creştine. Nici o altă doctrină a credinţei creştine nu a fost neglijată într-o aşa măsură. Subiectul acesta lipseşte în bună parte şi din predici şi imnuri. Remarca lui Chadwick este corectă în parte. O analiză a celor mai importante crezuri şi catehisme ale diferitelor confesiuni creştine din primele şaptesprezece secole ne arată că Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt nu au fost neglijate complet, Duhul fiind menţionat de peste optzeci de ori în textele acestor documente. Interesul a început să crească, însă, o dată cu trezirile spirituale din sânul creştinismului Wesleyan-Arminian, în secolul al XVIII-lea în Anglia şi în secolele al XIX-lea şi al XX-lea în America. Cu toate că fenomenul Penticostal a luat amploare în prima jumătate a secolului al XX-lea, începând cu anii 1920 şi până aproximativ în 1960, totuși s-a înregistrat o scădere a interesului pentru Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt, atât în teologie cât şi în proclamare. Aceasta s-a datorat câtorva factori, dintre care amintim: 1) adoptarea pe scară largă a filosofiei materialiste, ceea ce a dus la neglijarea sau respingerea ideii de supranatural şi a oricărui fenomen care nu putea fi explicat ştiinţific; 2) impunerea metodei ştiinţifice în criticism (higher criticism) care, aplicată criticismului biblic, a dus la scepticism religios. Mai sunt şi alte cauze care au dus la neglijarea acestei ramuri a teologiei. În primul rând, se pare că, din perspectiva soteriologiei, rolul Duhului a fost întotdeauna privit ca fiind unul secundar: s-a considerat că Duhul nu are funcţiuni soteriologice directe, menirea Lui fiind mai degrabă aceea de a-l pune pe om în legătură cu Mântuitorul şi, implicit, într-o relaţie mântuitoare cu Tatăl. Killian McDonnell afirmă: „În doctrina Trinităţii, indiferent că discutăm de aspectul iconomic sau imanent, lipseşte, într-un fel sau altul, sensul de proprium”, adică suntem reticenţi atunci când trebuie să admitem că Duhul are un rol propriu în mântuire şi că Duhul trebuie înţeles prin ceea ce este El în Sine Însuşi. Aşadar, pentru unii teologi preocuparea pentru celelalte două Persoane ale Trinităţii nu este decât o consecinţă naturală a rolului secundar pe care îl ocupă Duhul în activitatea mântuitoare săvârșită de Dumnezeire. O altă cauză care a dus la scăderea interesului pentru studiul doctrinei Duhului Sfânt este perceperea Duhului mai degrabă ca o „putere”, sau „influenţă”, sau „inspiraţie”, decât ca o Persoană. El nu este un partener de dialog, ci „forţa din umbră” care inspiră dialogul cu Divinitatea şi care mijloceşte revelaţia de Sine a lui Dumnezeu. Întrucât Tatăl Se descoperă pe Sine în persoana lui Isus, este de înţeles preocuparea oarecum disproporţionată a teologiei cu cea de-a doua Persoană a Trinităţii în ipostaza ei de Cuvânt întrupat al lui Dumnezeu. După cel de-al doilea război mondial, atât în plan ştiinţific cât şi în plan teologic lucrurile au evoluat în sensul unui interes crescând pentru Persoana şi lucrarea Duhului. Influenţa exercitată în teologie de Karl Barth şi alţi teologi neoortodocşi a dus la diminuarea efectelor pe care le-a avut teologia liberală germană şi criticismul ştiinţific. În plan ştiinţific, accentul tot mai mare pus pe energia nucleară şi pe teoria relativităţii pare să fi şubrezit temelia filozofiei materialiste. Indirect, dar ca rezultat al acestei noi orientări, a reînviat interesul pentru entităţile spirituale în general, iar în plan teologic pentru Duhul Sfânt şi activitatea supranaturală a Acestuia. Când, în deceniul al şaselea suflul Penticostal a pătruns în bisericile istorice dând primul impuls valului neopenticostal, doctrina despre Duhul Sfânt s-a bucurat de o atenţie şi mai mare. Fenomenul Penticostal sau neopenticostal a fost analizat nu numai din afara mişcării, ci şi din sânul ei. După încercările timide de formulare a teologiei penticostale din anii ’60 şi ’70, teologia penticostală a început să prindă contur în ultimile două decenii ale secolului trecut, în mare parte ca reacţie la, de acum, clasica lucrare a lui James Dunn care a analizat bazele biblice ale teologiei penticostale Acest studiu vine să completeze ceea s-a scris până acum în limba română în domeniul pneumatologiei, din perspectivă penticostală. Scriem această lucrare nu pentru că ceea ce s-a scris până acum a fost eronat, ci pentru au rămas neelucidate multe aspecte ale doctrinei penticostale despre Duhul Sfânt. Facem această precizare pe deplin conştienţi de faptul că nici studiul de faţă nu va fi unul exhaustiv. Apoi, singura pneumatologie autohtonă scrisă până acum, nefiind bazată pe o analiză exegetică a textelor relevante, nu satisface întotdeauna în ce priveşte argumentaţia. Acesta este motivul pentru care am ales ca această lucrare să fie o teologie biblică. Din dorinţa ca tot ceea ce scriem să aibă acoperire în Cuvântul Scripturii, am recurs, atunci când am fost nevoiţi să o facem, la „plicticoasa” analiză gramaticală pe textul grecesc. Suntem conştienţi de faptul că nici un cercetător, înainte de a începe un demers hermeneutic, nu se poate dezbara complet de presupoziţiile teologice ale comunităţii eclesiale de care aparţine. Cu toate acestea, am căutat pe cât posibil să abordăm textul biblic de pe o poziţie neutră, făcând astfel exegeză, nu eisegeză. În esenţă, ne angajăm în acest demers teologic de pe poziţia penticostalismului clasic, conform căreia botezul cu Duhul Sfânt este o experienţă ulterioară convertirii, semnul care atestă primirea Duhului fiind vorbirea în limbi. Ceea ce aduce nou acest studiu se referă la o mai clară nuanţare a particularităţilor pneumatologiilor specifice unor autori ai Noului Testament, cât şi abordarea unor întrebări mai directe privitoare la doctrina penticostală despre botezul cu Duhul Sfânt. Singura pneumatologie penticostală tradusă în limba română, cea a lui Stanley Horton, cu toate că este o teologie biblică, nu face distincţie clară între pneumatologiile distinctive ale autorilor mai importanţi ai Noului Testament. Apoi, prin excursurile inserate în acest studiu, abordăm unele aspecte care, deşi nu ţin de teologia biblică, sunt totuşi relevante pentru doctrina despre Duhul Sfânt. Sperăm ca prin ele să elucidăm anumite aspecte istorice şi dogmatice ale Bisericii Penticostale şi chiar unele ce ţin de practica acestor biserici. Nădăjduim că cititorii acestui studiu vor depăşi faza reflecţiei teologice şi vor căuta să cunoască dimensiunea practică a acestei teologii despre Duhul. Teologia care caută să opereze în afara dimensiunii credinţei trăite va deveni curând osificată, lipsită de forţa care să-i dea aplicare în viaţa de zi cu zi a credinciosului. Considerăm că este de datoria cititorilor acestei lucrări să-i abată pe unii care se află la extrema de unde „toată teoria aceasta” nu conţine nici o implicaţie practică pentru viaţa de credinţă, spre locul acela unde nici litera nu omoară şi nici duhul nu este fără temelie. Aşa cum arată Barbara Finn ‒ „teologia autentică ... nu numai că izvoreşte din credinţă ci, poate chiar mai semnificativ decât acest fapt, stă la baza credinţei.”

02.06.2025

0 Comment Leave Comments

Muzeul Bibliei

BIBLIA este cea mai citită, tipărită, influentă şi răspândită carte din lume.

Termenul Biblie provine de la numele unui vechi oraş fenician (Byblos), renumit pentru importul de papirus din Egipt.

În decursul istoriei el a fost parte a diferitelor civilizații, iar astăzi este un oraş-port din Liban.

Byblos (Gabel/Gobel în ebraică) face parte astăzi din patrimoniul UNESCO şi este locul dezvoltării alfabetului fenician, strămoşul alfabetelor grecesc, latin şi al alfabetelor moderne de astăzi.

Tradus în limba română numele Byblos înseamnă "Fântâna lui Dumnezeu" sau "Sursa lui Dumnezeu".

De la numele acestui oraş provin cuvintele: βιβλίων, βιβλία, care înseamnă colecții de cărți sau bibliotecă.

Biblia este o colecție de 66 de cărți, scrisă pe parcursul a aproximativ 1600 de ani (1450 î.H.- 90 d.H.), de peste 40 de autori diferiți, care au fost inspirați de Duhul lui Dumnezeu să scrie lucrurile respective.

Termenul Biblie se referă la Scripturile sacre ale iudaismului şi ale creştinismului.

Prima parte a Bibliei este numită Vechiul Testament, conține 39 de cărți şi este compusă din 3 secțiuni: Legea (Torah), Profeții (Neviim) şi Scrierile (Ketuvim). Ea a fost scrisă în limba ebraică clasică, cu excepția câtorva texte scrise în aramaică. În limba ebraică ea poartă denumirea de "Tanakh", de la inițialele numelor celor 3 secțiuni.

Vechiul Testament conține: 17 cărți istorice (Geneza-Estera), 5 cărți poetice (Iov-Cântarea cântărilor) şi 17 cărți profetice (Isaia-Maleahi).

Noul Testament a fost scris în limba greacă, cu excepția câtorva texte scrise în aramaică şi conține 27 de cărți. Noul Testament conține: 5 cărți istorice (Matei-Faptele apostolilor), 21 cărți didactice (Romani-Iuda) şi 1 carte profetică (Apocalipsa).

Biblia este Cuvântul infailibil, inerant şi revelat al lui Dumnezeu pentru neamul omenesc (2 Timotei 3:16-17, 1 Petru 1:21,25).

Biblia are 1189 capitole (929 în Vechiul Testament şi 260 în Noul Testament).

Cel mai lung capitol al Bibliei este Psalmul 119, iar cel mai scurt capitol este Psalmul 117. Cel mai lung verset al Bibliei este Estera 8:9, iar cel mai scurt verset este Exodul 20:15.

Biblia este un sistem informatic perfect la care nu trebuie adăugat şi nu trebuie scos nimic. Forma originală şi conținutul original au fost validate de Domnul Isus (Matei 5:18).

Principale dovezi care demonstrează că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu sunt:

1. Pretenția Scripturii

Biblia pretinde că este în întregime Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Nici o altă carte din lume nu are această pretenție.

2. Mărturia Mântuitorului

Domnul Isus Hristos a acceptat şi promovat realitatea istorică a Vechiului Testament (Matei 4:4), a acceptat existența istorică a personajelor biblice (Matei 19:3-5), a confirmat realitatea potopului (Matei 24:38-39), a acceptat ca fiind autentică istoria lui Iona (Matei 12:40), a folosit numeroase citate din Vechiul Testament (Luca 24:44).

3. Unitatea Bibliei

Deşi a fost scrisă pe o perioadă lungă de timp, de autori de naționalitate diferită, în contexte diferite şi având nivele de pregătire diferite (regi, profeți, preoți, politicieni, medici, ciobani, agricultori, pescari, vameşi) ea se prezintă ca o carte unitară. Mesajul ei central, ca un fir roşu de la Geneza până la Apocalipsa, este prezentarea Mântuitorului omenirii.

4. Profețiile împlinite

Biblia are un mesaj profetic. Ea abundă în profeții care s-au împlinit întocmai. Vechiul Testament prezintă cu mult timp înainte profeții care s-au împlinit în cele mai mici detalii cu privire la Isus Hristos. Nici o altă carte din lume nu se poate lăuda cu acest lucru.

5. Mărturia Bisericii

Biserica Primară a recunoscut autenticitatea şi canonicitatea Vechiului Testament. Septuaginta (traducerea în limba greacă a Vechiului Testament, realizată la Alexandria între anii 285-247 î.H) a fost acceptată de către Hristos şi urmaşii Săi. În anul 397, la Sinodul de la Cartagina, Biserica a fixat canonul Noului Testament la cele 27 de cărți. Astfel Biserica primelor secole a recunoscut infailibilitatea Cuvântului Sfânt.

6. Superioritatea etică

Superioritatea etică a Sfintelor Scripturi plasează această carte deasupra oricărei alte cărți. Normele înalte de etică şi morală descrise pe paginile Bibliei scot în evidență caracterul divin al acestei cărți.

7. Puterea schimbării

Nici o altă carte nu a schimbat atâtea vieți şi nu a influențat atâtea destine ca Sfânta Scriptură. Impactul Bibliei în viața oamenilor şi influența ei asupra tuturor domeniilor vieții reliefează faptul că ea este mai mult decât o carte umană.

Biblia este o carte miraculoasă. Ea nu este nici învechită, dar nici modernă, ci mesajul ei străbate veacurile fiind unul etern.

Cele 7 minuni ale Bibliei sunt:

1. Miracolul apariției

Felul în care ea a fost scrisă, de oameni diferiți, în zone geografice diferite, în limbi diferite demonstrează caracterul ei divin.

2. Miracolul alcătuirii

Alcătuirea Bibliei ca un tot unitar, răspunsul oferit de aceasta întrebărilor umane, logica prezentării Universului, a rolului jucat de poporul Israel printre națiunile Pământului şi planul de mântuire realizat prin Isus Hristos demonstrează caracterul ei divin.

3. Miracolul vârstei

Biblia este o carte veche, dar mereu actuală. Ea este cea mai veche carte aflată în circulație, dar care oferă soluții la problemele contemporane. Relevanța ei actuală, în ciuda vârstei ei înaintate, demonstrează caracterul ei divin.

4. Minunea răspândirii

Biblia a ajuns în cele mai diverse civilizații. Ea s-a răspândit cu repeziciune, fiind prima carte tipărită. Transmiterea ei sub formă de manuscris, carte sau pe suport audio şi electronic, până la marginile pământului, demonstrează caracter ei divin.

5. Minunea supraviețuirii

Nici o altă carte nu a fost atât de ironizată, batjocorită, disprețuită sau persecutată ca Sfânta Scriptură. Supraviețuirea ei miraculoasă, în atâtea împrejurări potrivnice, demonstrează caracterul ei divin.

6. Minunea limbajului

Biblia nu este o carte filozofică, nici un tratat ştiințific, dar prin limbajul ei simplu oferă răspuns la marile dileme ale umanității. Forma ei literară, profunzimea ei spirituală şi pragmatismul învățăturilor sale demonstrează caracterul ei divin.

7. Minunea influenței

Biblia este singura carte citită de toate categoriile sociale. Ea a influențat genii şi oameni simpli, persoane din mediul academic şi membrii ai triburilor îndepărtate. Biblia a devenit cartea de căpătâi a omenirii. Ea continuă să schimbe viața oamenilor şi să influențeze societatea umană, lucruri care demonstrează caracterul ei divin.

Sursa Muzeul Bibliei

06.12.2023

0 Comment Leave Comments

Explorarea unei Cărți Specifice din Biblie: Ghid pentru o Mai Bună înțelegere

Biblia este o comoară de învățăminte spirituale și istorice care a influențat cultura, credința și moralitatea omenirii de-a lungul secolelor. Fiecare carte din Biblie are un mesaj și o învățătură unică de oferit. În acest articol, ne vom concentra pe importanța și beneficiile explorării unei cărți specifice din Biblie și vom oferi un ghid pentru a face acest lucru într-un mod mai profund și mai semnificativ. De Ce Să Explorați o C carte din Biblie? <ol> <li> Înțelegerea Contextului Mai Bine: Studiul unei cărți specifice permite înțelegerea mai profundă a contextului istoric, cultural și teologic în care a fost scrisă acea carte. Acest lucru contribuie la o interpretare mai precisă a mesajului său. </li> <li> Învățare Detaliată: Atunci când explorați o carte specifică, puteți să vă concentrați mai mult pe detaliile și mesajele sale particulare, ceea ce vă ajută să asimilați învățăturile mai eficient. </li> <li> Aplicare Practică: O carte specifică poate să ofere învățăminte și lecții practice pentru viața de zi cu zi. Prin studierea ei, puteți găsi moduri de a aplica principiile biblice în propria viață. </li> <li> Conexiuni cu Celelalte Cărți: Cărțile din Biblie sunt interconectate, iar studiul uneia poate aduce lumină asupra altora. Așa că, învățând mai mult despre o anumită carte, puteți face conexiuni și înțelege mai bine întreaga Biblie. </li> </ol> Ghid pentru Explorarea unei Cărți din Biblie <ol> <li> Alegeți Cărțile cu Atentie: Începeți prin a alege o carte din Biblie pe care doriți să o explorați mai profund. Puteți alege în funcție de interesul personal, de nevoile spirituale sau de ghidurile pastorale. </li> <li> Începeți cu Contextul: Cercetați contextul istoric și cultural al cărții. Cunoașterea contextului vă va ajuta să înțelegeți mai bine mesajul autorului. </li> <li> Studiați Comentarii și Resurse: Consultați comentarii biblice, dicționare biblice și alte resurse pentru a obține învățăminte și explicații suplimentare despre cartea respectivă. </li> <li> Citirea Atentă a Cărții: Citiți cu atenție cartea, pasaj cu pasaj, pentru a înțelege mesajele și temele sale. Faceți notițe cu privire la aspecte cheie și versete care vă impresionează. </li> <li> Dezbateți și Discutați: Implicați-vă în discuții cu alți credincioși sau în grupuri de studiu biblic pentru a împărtăși idei și perspective. Alți oameni pot aduce lumină asupra aspectelor pe care nu le-ați observat. </li> <li> Aplicație în Viața de Zi cu Zi: Gândiți-vă la modul în care puteți aplica învățăturile cărții respective în viața de zi cu zi. Căutarea unor moduri practice de a trăi după principiile biblice este esențială. </li> <li> Rugăciune: Rugați-vă pentru înțelegere și îndrumare în timp ce explorați cartea. Rugăciunea vă poate ajuta să vă apropiați de Dumnezeu și să vă deschideți la învățăturile Sale. </li> </ol> Concluzie Explorarea unei cărți specifice din Biblie poate aduce o bogăție de învățăminte și înțelegere spirituală. Cu o abordare atentă și concentrată, puteți descoperi comori spirituale care să vă îmbogățească viața și să vă apropie mai mult de Dumnezeu. Este o călătorie spirituală care merită fiecare efort depus.

26.09.2023

0 Comment Leave Comments

Cum Să Alegi Cărți Creștine Potrivite pentru Copii: Ghid pentru părinți

Cărțile creștine pentru copii joacă un rol esențial în formarea credinței și valorilor acestora încă de la o vârstă fragedă. Cu o varietate atât de mare de cărți disponibile, părinții și educatori au o responsabilitate importantă de a alege cărți care să fie adecvate vârstei și nivelului de înțelegere al copiilor. În acest articol, vom explora cum să alegi cărți creștine potrivite pentru copii, astfel încât să contribuiți la dezvoltarea lor spirituală și morală. 1. Alegeți Cărți Potrivite Vârstei Primul aspect important în alegerea cărților creștine pentru copii este să țineți cont de vârsta copilului. Cărțile trebuie să fie potrivite dezvoltării lor cognitive și emoționale. Iată cum puteți face acest lucru: <ul> <li> Bebe și Preșcolari: Alegeți cărți cu imagini colorate și puțin text, care să fie atrăgătoare pentru copii mici. Povestiri simple cu mesaje morale clare sunt potrivite pentru această vârstă. </li> <li> Copii școlari mici: Cărțile pot să conțină mai mult text și să exploreze povești mai complexe, dar în continuare accesibile pentru vârsta lor. Puteți introduce cărți care conțin personaje biblice și învățături simple din Biblie. </li> <li> Preadolescenți și Adolescenți: Pentru copiii mai mari, puteți alege cărți care să abordeze subiecte spirituale și morale mai profunde, oferindu-le provocări și întrebări relevante pentru vârsta lor. </li> </ul> 2. Verificați Conținutul și Mesajul Asigurați-vă că conținutul cărților creștine pentru copii este în concordanță cu valorile și învățăturile creștine. Iată câteva aspecte de verificat: <ul> <li> Doctrina Creștină Corectă: Verificați dacă învățăturile prezentate în carte sunt în acord cu doctrina creștină. Este important ca mesajul să fie autentic din punct de vedere teologic. </li> <li> Mesaj Moral Pozitiv: Cărțile ar trebui să transmită mesaje morale pozitive și să promoveze virtuțile creștine, cum ar fi iubirea, bunătatea și mila. </li> <li> Evitarea Excesului de Violentă sau Groază: Pentru copiii mai mici, evitați cărțile care conțin imagini sau povestiri prea violente sau înfricoșătoare. </li> </ul> 3. Implicați Copiii în Alegere O modalitate excelentă de a implica copiii în procesul de selecție a cărților este să-i lăsați să aleagă unele dintre cărțile lor. Acest lucru le oferă un sentiment de autonomie și îi poate face mai entuziasmați să citească și să învețe din cărțile respective. 4. Consultați Recenzii și Recomandări Puteți căuta recenzii sau recomandări online sau puteți discuta cu alți părinți sau educatori creștini pentru a obține sugestii cu privire la cărțile potrivite pentru copii. Există multe resurse online și grupuri de discuții dedicate cărților creștine pentru copii. 5. Construiți o Bibliotecă Creștină Pe măsură ce copilul crește, puteți să construiți o bibliotecă creștină pentru el. Acest lucru va oferi o resursă valoroasă pentru dezvoltarea spirituală a copilului în decursul timpului. Concluzie Alegerea cărților creștine pentru copii este un proces important și delicat. Prin selectarea cărților adecvate vârstei și nivelului de înțelegere al copiilor, verificarea conținutului și mesajului, implicarea copiilor în proces și consultarea resurselor, puteți contribui la dezvoltarea unei fundații spirituale și morale solide pentru copiii voștri. Cărțile pot deveni un instrument valoros în formarea credinței lor și în creșterea lor ca indivizi responsabili și morali.

26.09.2023

0 Comment Leave Comments

Top 10 Cărți Creștine Pentru Începători: Descoperă Calea Credinței

Începerea unei călătorii spirituale este un pas important în viața oricui. Pentru cei care doresc să exploreze sau să aprofundeze credința creștină, cărțile pot fi ghizi valoroși. În acest articol, vom prezenta un top 10 al cărților creștine ideale pentru începători, care oferă învățăminte esențiale și inspirație pentru calea credinței. <ol> <li> "Biblia" - Versiunea Dumitru Cornilescu Fără îndoială, Biblia este cea mai importantă sursă de învățăminte creștine. Versiunea Dumitru Cornilescu oferă o traducere precisă și accesibilă a Scripturilor pentru cei care încep să exploreze Biblia. </li> <li> "Dacă ne rugăm cum trebuie?" de Watchman Nee Această carte simplă și profundă explorează importanța și modul corect de a te ruga. Watchman Nee oferă învățăminte practice pentru o viață de rugăciune puternică. </li> <li> "Pasul Încredințării" de Charles F. Stanley Charles Stanley abordează subiectul încrederii în Dumnezeu și oferă sfaturi și exemple pentru a înțelege mai bine conceptul de credință. </li> <li> "Mereu aproape. Ghid pentru relația cu Dumnezeu" de Henri Nouwen Henri Nouwen explorează modul în care să dezvolți o relație personală cu Dumnezeu și cum să te simți mai aproape de El în viața ta de zi cu zi. </li> <li> "În căutarea lui Dumnezeu" de Thomas Merton Această carte este o explorare a căutării spirituale și a căii către Dumnezeu. Thomas Merton oferă reflecții profunde despre experiența religioasă. </li> <li> "Mântuire fără schimbare?" de John MacArthur John MacArthur discută esența mântuirii și schimbările care trebuie să apară în viața unui creștin ca urmare a acesteia. </li> <li> "Sfânta Călătorie" de John Bunyan Această carte clasică este o alegorie a călătoriei spirituale și a provocărilor întâlnite pe calea credinței. </li> <li> "Despre Rugăciune" de C.S. Lewis C.S. Lewis, cunoscut pentru lucrări precum "Cronicile din Narnia," oferă în această carte perspective asupra rugăciunii și comunicării cu Dumnezeu. </li> <li> "Bucuria de a fi învoit" de Rick Warren Rick Warren explorează semnificația vieții creștine și oferă ghiduri pentru a găsi bucuria și satisfacția în relația cu Dumnezeu. </li> <li> "Întrebări serioase" de N.T. Wright N.T. Wright adresează întrebări fundamentale despre creștinism și oferă răspunsuri clare și bine argumentate. </li> </ol> Concluzie Această listă de top 10 cărți creștine pentru începători poate să ofere o bază solidă pentru cei care doresc să înceapă sau să continue explorarea credinței creștine. Aceste cărți acoperă o gamă variată de subiecte și abordează aspecte esențiale ale creștinismului, oferind învățăminte valoroase și inspirație pentru călătoria spirituală a cititorilor. Indiferent dacă ești la începutul drumului tău spiritual sau dorești să-ți aprofundezi cunoștințele, aceste cărți pot fi resurse utile și inspiraționale.

26.09.2023

0 Comment Leave Comments

Istoria Tipăririi și Răspândirii Bibliei: O Călătorie Fascinantă

Biblia este una dintre cele mai vechi și influente cărți din istoria umanității. Cu o istorie ce se întinde pe mii de ani, Biblia a fost mereu asociată cu credința, spiritualitatea și cultura. O etapă crucială în istoria Bibliei a fost tipărirea ei, un moment care a revoluționat modul în care aceasta a fost răspândită și accesibilă pentru oameni din întreaga lume. În acest articol, vom explora procesul de tipărire și răspândire a Bibliei, evidențiind importanța sa în dezvoltarea culturală și spirituală a societății umane. Istoria Tipăririi Bibliei Înainte de invenția tiparului, copierea manuală a Bibliei era o sarcină laborioasă și costisitoare. Abia în secolul al XV-lea, odată cu inventarea presei cu caractere mobile de către Johannes Gutenberg, s-a deschis o nouă eră în transmiterea Bibliei. Prima Biblie tipărită a fost Biblia lui Gutenberg, produsă în jurul anului 1455. Această invenție a revoluționat tipărirea cărților și a făcut ca Biblia să devină mult mai accesibilă decât oricând înainte. Răspândirea Bibliei Tipărirea Bibliei a făcut posibilă răspândirea acesteia la nivel global. Înainte de tipărire, doar elitele religioase și intelectuale aveau acces la Biblie, iar interpretarea acesteia era controlată în principal de biserici. Odată cu tipărirea, Biblia a devenit accesibilă pentru oamenii obișnuiți, deschizând calea către interpretări diverse și discuții religioase mai ample. Reforma Protestantă, inițiată de Martin Luther în secolul al XVI-lea, a fost un moment crucial în istoria Bibliei. Luther a tradus Biblia în limba germană și a promovat lectura și interpretarea personală a Scripturii, ceea ce a dus la o proliferare a textului sacru printre populație. Acest lucru a avut un impact semnificativ asupra religiei și culturii europene și a contribuit la fragmentarea Bisericii Catolice. Biblia a continuat să fie tipărită în diverse limbi și ediții de-a lungul secolelor, contribuind la diversitatea religioasă și culturală a lumii. Misiunile de evanghelizare au jucat un rol crucial în răspândirea Bibliei în toate colțurile globului, aducând cu ele influența creștinismului în culturi diverse. Importanța Culturală și Spirituală Tipărirea și răspândirea Bibliei au avut un impact semnificativ asupra culturii și spiritualității umane. Această carte a influențat literatura, arta, muzica și etica în moduri profunde. De asemenea, a avut un rol esențial în formarea valorilor și moralității societăților occidentale și au contribuit la dezvoltarea limbajelor și a alfabetizării în multe culturi. Biblia continuă să fie o sursă de inspirație și călăuzire spirituală pentru miliarde de oameni din întreaga lume. Traducerile moderne și accesul facil la variante digitale au asigurat că Biblia rămâne relevantă și accesibilă pentru noile generații. Concluzie Tipărirea și răspândirea Bibliei reprezintă un moment cheie în istoria umanității. Acest proces a deschis ușile cunoașterii și spiritualității pentru oameni din întreaga lume, contribuind la schimbări semnificative în societate și cultură. Biblia a devenit nu numai un text religios, ci și un pilon al culturii globale, influențând modul în care gândim, simțim și trăim. Astfel, tipărirea și răspândirea Bibliei rămân o realizare semnificativă în evoluția umanității.

26.09.2023

Livrare GRATUITĂ la comenzi peste 500 lei.

Blogs

Blogs

Israel în Noul Testament

Creșterea copiilor prin credință

RECOMANDAREA NOASTRĂ!

Înmulțirea Bisericii prin Duhul Sfânt

Biserica plină cu oameni plini de Duhul Sfânt

Isus botează într-un singur Duh Sfânt

Duhul Sfânt - o teologie biblică din perspectivă penticostală

Muzeul Bibliei

Explorarea unei Cărți Specifice din Biblie: Ghid pentru o Mai Bună înțelegere

Cum Să Alegi Cărți Creștine Potrivite pentru Copii: Ghid pentru părinți

Top 10 Cărți Creștine Pentru Începători: Descoperă Calea Credinței

Istoria Tipăririi și Răspândirii Bibliei: O Călătorie Fascinantă

Librării